Via Transilvanica, episodul 7: Terra Banatica 2, 26 aprilie-1 mai 2023

Am revenit dupa o luna in Terra Banatica sa completez sectorul propus atunci, dar la care am renuntat, din cauza ca se strica vremea si se anunta un episod de iarna. Tot cautind ce sa fac de '1mai', am zis hai pe ViaT!! In felul acesta voi avea completa partea vestica a Viei Transilvanica, de la Drobeta Turnu Severin pina la Caransebes, si aproape completa partea nordica, de la Putna la limita judetului Mures, Brancovenesti (spre Secuime)- cu 'cioturile'  mici ramase, deja cunoscute.

Ziua 1,  marti 25.04.2023:  Crusovat- salas parasit inainte de Petnic (dupa borna cu vaca )
Plecare: IR72, 5.40 spre Orsova (12.15... teoretic, ca au tras deja cu intirziere trenul in Gara de nord, asa ca am plecat mai tirziu din start) /13.50 Orsova- sosire Crusovat 14.43, cu R local.
Am pornit la prima limita posibila dupa un front de ploi/furtuni 'de vara', cu prognoza optimista ca vor urma citeva zile bune, si doar simbata revin ploile pentru o zi... si pe urma, cum o fi! Se anunta si o noapte foarte rece, joi spre vineri, in rest racorica si cam atit.

Noroc cu prietenii, asa am fost la 5.15 in Gara de Nord, prea devreme pentru IR72.. care a plecat cu ~7min intirziere. A mers 'ca la mort', a mai acumulat ceva pe drum, max. 24min, si abia dupa Turnu Severin a mai 'bagat carbuni', si a ajuns cu doar... 20 min intirziere la Orsova. (Din fericire, intre cele 2 trenuri era un interval prevazut mai mare de 1h!)
Biletul Bucuresti-Orsova l-am cumparat in drum spre gara, in masina, online, cel de Orsova-Crusovat, pe tren, tot din aplicatia CFR, dupa ce plecasem de la Tr. Severin. Am mers cu CTP si asa era optimizata schimbarea, nu la Herculane, cum ar fi dat automat calculatoarele CFR- dar asta descoperisem deja data trecuta, in toamna, cind am mai fost pe ruta asta. Orsova e o gara relativ OK, si R local pleaca de acolo. Relativ= are loc de stat inauntru, casa de bilete; toaleta  - ?
A plouat foarte putin pe drum, in ciuda prognozei, mai mult in zona Tr Severin si Orsova, pe urma a iesit si soarele.
La Crusovat am coborit pe stinga trenului, exista peron, dar e  JOOOOOS!
Am luat scurtatura la Crusovat, am gasit-o fara emotii, si am mers spre centru. La o fintina am umplut sticla de 1/2l de apa, sa fie. Mai aveam 1 l de acasa.
In sat, oamenii mi-au spus de sacali (in deal) si de ciini 'rai', dar nu i-am intilnit... inca.
A mai picurat un pic, de am scos pelerina, dar de fapt nu am apucat sa o pun, pina am echipat rucsacul cu husa, s-a si oprit de plouat. Noroi destul, si musteste iarba aici unde am pus cortul (jurnalul il scriu seara), dar am preferat sa fiu la adapost de vint, anuntat destul de rau la rafale, in prognoza, pe NV.
Acest salas este parasit, dar pare sa fie unul vecin (urme de masina in apropiere) care ar fi folosit. Sper sa nu fie prea frig, ca umed e destul.
Miine cobor in Petnic si urmeaza ceva asfalt, parca. Si voi merge mai mult de 5km... SPER!, cit am inregistrat azi – am oprit Locus inainte cu vreo 150 m, la borna 'cu vaca', cit am cautat loc de cort. (acasa, masurat pe track si harta, am vazut distanta parcursa de circa 5.3-5.4km de la Crusovat pina aici.)
photos.app.goo.gl/x8oHLLtXTJQsXXVm6

Ziua 2, miercuri 26.04.2023: Coborire Petnic – Lapusnicel – Sumita – Putna Almaj – dupa trecerea Prigorului
Cortul ud, asta e... am reusit sa plec la drum putin dupa ora 8. Noaptea a fost petrecere mare... in zona, iarba tavalita in multe locuri, si chiraieli destule... sacali?? sau doar vulpi? Nu stiu, dimineata am vazut trecind o cumatra cu coada stufoasa!
Urmeaza o coborire simpatica printre 'metereze' de pietris, apoi sat – cer apa de la o localnica, in timp ce traversam satul cu case tipic banatene, multe acoperite cu faianta si toate cu Hochparter, cu care sint atit de familiarizata de acasa, din copilarie, de la Arad. Si comentez cu tanti... si imi aduc aminte cum ajunsesem eu la concluzia in Bucuresti ca in sud oamenii nu stiu sa faca case!(cind eram studenta) . Initial a spus femeia ca imi da apa de la fintina, i-am zis ca nu vreau sa intru sa ii duc noroi inauntru, si ii dau sticla de 1l, dar primesc apa 'plata' de Herculane, de la izvor- zice ea, ca imi da din bidon (apreciez!!! dar as fi fost fericita si cu cea de la fintina). Mai incolo trece o femeie cu o galeata cu ceva lapte in ea, venea de la vaca, de la muls.
Trec pe strazi, ma indrept spre iesirea din sat si vad si agroPensiunea  Hinda, de care de fapt stiam cind ma uitasem pe harti... pare o casa obisnuita, doar ca are o firma pe poarta.
Intilnesc si o fintina spre iesirea din sat, dar am apa, deci trec mai departe.
Zi faina, ba mi-e cald, ba pun geaca- e ceva vint. Drum destul de frumos pe o vale, printre dealuri. Usuc treptat diverse, dar abia dupa cei 6km de asfalt dupa Lapusnicel mai usuc si bocancii (mergind cu sosete de lina in adidasi).
In Sumita/Sumice intru doar cit sa gasesc o fintina- cam pustiu satul, abia gasesc pe cineva sa imi confirme ca e apa OK acolo.
Pina in Sumice este asfalt, in sat nu.
Ceva vederi spre munte -retro- de pe sosea. Revin la Via, care urca noroios, pe alocuri chiar foarte mocirlos si apoi merge pe sus... multi km. Frumos, linistit, dupa ce nu mai e noroi.
Am obosit si cobor greu spre Putna si trec pe linga manastire. Mai am 1l de apa si un rest, dar am mincat sus in deal, pe drumul de culme. Intre Petnic si Lapusnicel nu a fost rau, pe vale. Am vazut un animal, poate sacal, initial am crezut ca este o caprita mai mica... i-am zarit pt scurt timp silueta, si urechile destul de mari, ca a si disparut in padure. Era mai inalt(?) decit o vulpe/ciine, dar nu destul sa fie capra adulta, blana scurta. Am tot auzit in excursia asta latraturile de vulpe si alte 'croncaneli' sau chiraieli prelungi...
Dupa Putna era asfalt spre Prigor si localnicii cu care am vorbit ma tot trimiteau pe acolo... ca sint niste podete pe care poate nu le-oi putea trece, de la Cezar stiam 2 'puncte critice', o trecere prin vad si ceva 'baraj' de beton... Unde sa campez inainte de Prigor? Parea sa fie o portiune cu lunca, apoi padure, apoi lunca (acolo campase undeva Dinu M).
Via vrea sa treaca apa Prigorului, destul de zgomotoasa si cu debit, prin vad- asta o fi, stiam de locul asta de la Cezar. A zis apa pina la genunchi aprox. El a trecut descult. Ma opresc si stau pe ginduri ce sa fac. Ar fi bine totusi sa trec in seara asta, ca dimineata sa nu mai am grija vadului. Mai in fata vine un salas, pe acest mal, nu stiu daca e  cineva acolo sau nu. Mai in urma vad o punte, dar, desi are mina curenta, este mai ciudata, poate fara bagaj si mai putin obosita as fi avut curaj, ca apa involburata a Prigorului cam sperie! Pare ca un copac mai strimb asa, dintr-o bucata, dar are o coborire si o urcare deasupra apei. Cit de sigura e?? Ma gindesc la avertizarile omului care planta fasole mai sus spre sat... Exclus sa trec cu rucsacul mare pe acolo, imi zic, mai ales asa obosita. Ehee, tineretee!!!
Fac pauza, ma descalt, imi scot partea de jos a pantalonilor.
Hai sa incerc sa vad cum e, fara bagaje, imi lungesc si betele, imi suflec pantalonii si mai mult, peste genunchi, iau doar gentuta cu mincare si bocancii si incerc sa trec apa. Este f rece, sint si pietre si e destul de dubios 'patul' apei, asa ca inaintez cu prudenta si dureri in talpi sa vad daca sint in stare sa trec. Greu, la limita, reusesc, infigind bine betele, la limita dezechilibrarii - si ajung dincolo cu picioarele bine inghetate. Las gentuta si bocancii si ma intorc dupa rucsac. Nu merge grozav, desculta exclus sa ma mai conving sa trec o data, a treia oara adica! Ma hotarasc greu, dar asta e, pun sosete de lina si sacrific adidasii, iau rucsacul in spinare si dai incet si cu prudenta maxima si trec vitejeste Prigorul a treia oara, cunoscind acum cit de cit terenul si curentul apei. Mi s-au udat pantalonii ceva si peste limita suflecata, dar e suportabil si se vor usca, mai greu cu picioarele care au inghetat. Solutia cu sosete de lina e sfinta, o stiu de multi ani si ma bucur ca sint experimentata in domeniu! Sigur ca imi pare rau ca am udat adidasii, bocancii au fost aproape toate zilele umezi sau uzi, deci un disconfort maxim. Dar adidasii se vor usca, ca de aia i-am luat pe astia usori- ar fi fost prea lux sa iau si sandale de apa, e greu bagajul oricum. Mai merg un pic pe malul celalalt, si vreau sa ma opresc inainte de a intra in zona impadurita, oricum umeda- asa ca ma uit la un loc unde as putea pune cortul. Nu e atit de rau ca pe valea Birzavei, dar nici foarte grozav nu e. Dau de o zona nisipoasa, cu o balta mare cu concert de broaste, terenul relativ plat... linga - un utilaj al celor cu ferma/salasul de pe malul cu soseaua. Nu pare sa fie nimeni la salas, au si un podet care arata de la distanta ca o teava metalica cu mina curenta- poate as fi putut trece pe acolo ca sa nu trec prin apa, daca stiam de el?? nu pare nici el foarte incurajator in ideea ca rucsac mare, si nu am mai avut energie sa fac efortul de a vedea de aproape cit era de stabil podetul. Oricum, oamenii clar il folosesc.
Ma cicii cu alesul locului de cort, terenul este cu pietre si nisip, nu stau grozav cuiele, dar reusesc sa pun cortul si voi dormi acolo. Se mai aude cite o masina pe sosea, apoi zgomotele clasice de padure, vulpi, sacali?? (poate doar vulpi). Si BROASTELE!!! care fac cite un concert, pauza si iarasi, tot asa, pina dimineata. Ma bag la cort, voi supravietui eu cumva pe acest  'luminis uritel', am stat eu si mai rau decit aici. Bate si ceva vint, piriiul e zgomotos. Picura un pic.
Inregistrat  Locus 21.9km. GE 22.3km.
photos.app.goo.gl/8aEuWb7m61rgdYnE6

Ziua 3, joi, 27.04.2023 – Lunca Prigor – Prigor- Borlovenii Vechi – Patas – DF spre cantonul La Botul Calului, pe Nera
PREA luuuung!
Am dormit destul de prost, in oracaitul broastelor si iar s-a facut ora 8+ pina am pornit la drum, cu cortul foarte ud, impachetat ca atare.(si eu am tehnica aia cu sters cu laveta cu care storc citiva litri de apa!!)
Drumul pe lunca Prigorului a fost aventuros, dar am recunoscut imediat zona inundata de care imi spusese Cezar (si ii multumeam in gind ca imi spusese ce ma asteapta, chiar daca desigur a fost putin altfel decit am inteles eu...)
Am mers pe baraj, fara probleme, apoi au urmat 2 podete metalice, fara mina curenta (mi-ar fi placut mai mult pt confort psihic, la inaltime peste apa involburata!), primul imediat dupa baraj era din placi de tabla, care au bunul obicei sa se lase elastic un pic sub greutatea trecatorului- asa ca am mers f incet si prudent, cu 'tarie de caracter' si betele ca sprijin psihologic... mai incolo va fi al doilea podet care era dintr-un fel de gratar, tot suficient de lat, dar nu PREA, si tot fara mina curenta, tot la inaltime mare deasupra apei involburate... acolo, nu rideti, am folosit tot betele, usor atingind cu rozetele marginile 'gratarului', si mergind 'pas cu pas'... deh, tehnici de a 'alunga frica?' Pur si simplu nu iti permiti sa cazi in Prigor de acolo!!!(chiar si daca nu ai avea rucsac asa de mare.) Deci, adrenalina cit cuprinde, pentru doritori
Totusi ar fi fost pacat sa merg pe sosea, portiunea asta a traseului fiind poate cel mai aventuros pasaj de pe Via pe care l-am vazut pina acum. Intre podete, poteca pe linga piriu, mai ingusta sau mai drum de caruta. Dupa al doilea podet, drumul devine mai lat, mai ales dupa o captare (cred), apoi treci un mic tributar... prin apa mica (nesemnificativ), si incep salase/gradini /lunca deschisa … pasune – oameni - si drumul iese la asfalt peste un pod. Curind la stinga pe o sosea mai mare, DN, spre Prigor. Satul se intinde pe mai multi km, vad asa-zisul centru de informare, mai case, mai pauza, apoi centrul 'vechi' mai compact al satului, 2 magazine, farmacie, primarie. Din camera Viceprimarului iese o doamna draguta si imi pune imediat stampila pe carnet, de cum ma vede pe hol- nu apuc sa intreb de ea. Merg apoi la unul din magazine cu gind de apa si iaurt. Iau apa, ca iaurt are doar mic. Merg la al doilea magazin si cumpar un zuzu mare natur, si il rad imediat ! Pe banca din fata celuilalt magazin unde am lasat rucsacul. Mai stau de vorba cu cel cu primul magazin, imi zice de alti drumeti, ciclisti pe via. Vremea nu e f prietenoasa, bate un vint rece si cerul mai inchis. Urmeaza niste km de asfalt spre Borlovenii Vechi, vreo 4 sa fie. Pe acest drum este un loc unde zaresc antenele de pe Semenic, si aici e semnal/incl 4G! Trimit citeva mesaje ca sa stie lumea ca sint OK si ca urmeaza alte zile fara semnal la telefon.
Apoi tropai mai departe, nu stiu cit voi reusi si pina unde ajung, dar asta e. La iesirea spre munte, iese un om dupa mine sa imi spuna din nou ca sacalii... sa nu am duc, etc, dar eu una stiu si bine, am de mers inainte. De aici se merge de-a lungul Nerei, intrare in Parcul National Semenic- Cheile Carasului, DF lat... 'autostrada', ce mai. Multi, multi km, Nera, mai vad cite o masina sau vreun om, unii ma intreba daca merg pina la 'Bot', eu zic ca merg pina unde oi putea, si asa este. Echipa DM au mers in etapa asta (in sens invers, de la Botul Calului spre lunca Prigorului, dar in partea astalalta, deci pare improbabil ca eu sa ajung pina acolo... nu pot face zilnic acele etape de cca 25 km pe care le-au facut ei, pentru mine e mult, si eu merg si in urcare aici, e drept ca panta este mica). Mai iese soarele, mai nu... si kilometrii curg incet, si ma tot uit sa mai gasesc si cite un loc unde sa ma opresc, sa fac cite o pauza scurta. Locus ma pacaleste cu distantele, e drept ca il banuiesc eu ca atunci cind zice ca mai sint x km pina la nu-s ce reper pe harta, el se refera la distanta in linie dreapta, iar eu urmez drumul! Nu de alta, dar mai numar borne si e clar ca ar fi trebuit sa ajung, si inca mai e destul...  car apa toata cita o am... dupa mine si e grea... Si dai si lupta, tot asa... pina seara. Merg incet, mai mult nu am resurse, ma dor picioarele, talpile, degetele, deh... asta e, asa e cu tropaitul, mai ales dupa primii 15km care au trecut de mult!
La o pauza estimez iar cit mai am, dar teoretic e ziua lunga pot merge pina la 7 seara fara probleme.
Daca nu ar fiu rucsacul tot mai greu! si kilometrii tot mai lungi!
As fi putut in cite un loc sa ma opresc, dar nu renunt, desi mi-e greu sa continui, si ajung in cele din urma, pe la ora 'promisa' la bifurcatia de la Botul Calului, care este o ditai terasa cu casa si 'acareturi', parte incuiata, parte cit de cit OK. Las rucsacul sa inspectez locurile, ca dupa podul peste Nera mai este un canton silvic, sa vad care loc e mai bun sa pun cortul.
Ma hotarasc in final pentru terasa mare de la Botul calului, care ma mai apara de vint (si de condens!) doar ca e betonata si trebuie sa improvizez ancorarea supracortului, ca e semiportant cortul meu- adica mai am nevoie de citeva ancore si exclus sa folosesc cuiele Exista o masa lunga si banci aferente, ma va ajuta asta, si un panou de 'fereastra' cazuta, care apara un capat al terasei- si instalez cortul destul de bine. Va fi noaptea cea mai rece, cer senin si stele, si dimineata este toata iarba alba, acoperita de chiciura. Cortul va fi  perfect uscat, ca niciodata!
Si la celalalt canton s-ar fi putut si campa sau la o adica sta pe o prispa betonata, in spate- mai mica, amindoua au toalete in curte, riul nu e departe, cu conditia sa te duci pina la el. Nu, apa de baut nu am vazut, dar am destula, si in zona superioara de parc mai sint ceva izvoare sau tributare mai mici unde ai mai gasi apa din cind in cind.
Jurnalul l-am scris abia dimineata, si am mers  aprox 27km, prea mult!
photos.app.goo.gl/dqm9UdZWsuacdojD6

Ziua 4, vineri 28.04.2023 La Botul Calului – Cosava Izvoarele Nerei... zi de odihna:)
Plec la drum abia la ora 9 si merg greu de tot. Rosatura la un  calcii!!, lipita cu Aptonia!! ma chinuie din cind in cind, dar si oboseala acumulata dupa distanta criminala de ieri, isi spun cuvintul. Azi este urcare pe DF, mai abrupt, pret de circa 9km pina la cantonul Cosava Izvoarele Nerei, de la apeduct. Pe care il gasesc evident inchis. Urc pe linga piriu (Cosava) care scade incet,  la fel de incet cum inaintez eu. Ultimii 2-3 km sint si mai abrupti si ma opresc mai des (daca gasesc pe ce). Numar bornele si iar mi se par mai multe decit estimeaza Locus distanta ramasa. Pe la 2.30-2.40 vad in sfirsit poiana si casa. Din pacate, cu tot soarele, bate un vint rece si cred ca renunt la ideea de a campa pe iarba pe poiana. Si prispa o fi OK, daca Cezar a dormit acolo. Macar pe 2 parti e ferita de vint. Pavata cu caramizi, o fi mai bine decit pe betonul de la Bot? Caut pietre sa improvizez ancore pt cort.
De aici cica sint 7km spre Berzavita (la vale) si 10 la Vila Klaus (zice o tablita).
Mai zice 27km Borlovenii vechi.
Daca am noroc si nu ploua miine (simbata), ar fi fain! Oricum de aici e coborire. Aproape.
Altitudinea este cam de Poiana Stinii Regale, 1100m.
Inregistrat 9.2km, GE=10.2km
photos.app.goo.gl/85zt8dhebivmq1Sk6

Ziua 5, simbata – Canton Cosava Izvoarele Nerei – Sequoia
Ploaia era anuntata sa vina noaptea pe la 11, si nu a fost, si as fi putut pleca la 7 de data aceasta, avind si cortul uscat perfect, dar... la 7 a inceput sa ploua tare/marunt. Am mai stat o ora, nu se oprea, asa ca am pornit cu tot harnasamentul de ploaie pe mine. Doar contra apei in galosi nu aveam leac, din pacate, deja bocancii mei sint prea uzati si nu mai tin. Cit timp nu trebuia sa merg in apa, ar fi tinut citeva ore si acum. Drumul urca, apoi merge drept si tot coboara cei cica 7km pina la cantonul Berzavita/mare, inchis, dar probabil folosit citeodata.
Cu estimarile 'in linie dreapta' desigur ma tot pacaleam, ajunsesera dupa multi km sa ma oboseasca drumurile pietruite 'natural', cum sint in zona, dar nici baltile si noroaiele nu ti le doresti dupa o vreme!
Spre ora 3 am ajuns la ruinele cantonului Naves, cindva mare si cu multe 'acareturi', desi nu pare sa existe izvor in zona. Este si o masa cu banci/loc de popas amenajat si indicator 50m  la vale, spre Sequoia.
Initial ma gindeam ca dupa pauza/vizita la Sequoia sa continui spre Pestera Comarnic, unde este izvor- iar eu nu mai aveam decit putina apa, cca 400ml. Am lasat rucsacul la locul de popas si m-am dus la Sequoia. Apoi am mincat si- altfel gindeste omul cind nu ii mai e foame   -ia sa verific eu distanta pina la Pestera Comarnic plus alte info ce mai aveam. DM zicea loc de cort bun aici... Locus imi da 2.6km, stiu sigur la Mapy da in linie dreapta si daca am gasit aceeasi valoare, am zis ca e clar, e tot in linie dreapta! DM zice (in notitele mele) 3.7km.
Asa ca... pun cortul! E soare si stau si la plaja pe izopren, un pic. E tirziu si nu mai am chef de inca '4km'. Azi am mers doar vreo 15km probabil... Poate ca am noroc si vad miine si pestera. Va fi duminica!
(ca de aceea am venit in sens invers, sa prind pestera in weekend, cind am sanse sa o gasesc deschisa/vizitabila.)
photos.app.goo.gl/nWXpa7av2sPZgoLq5

Ziua 6, duminica – Fostul canton Naves - pestera Comarnic
Pina la urma... a iesit altfel decit planul
Aseara au trecut citiva vizitatori pe aici, dupa ce am campat. O familie cu copii la Sequoia, iar mai tirziu o masina a parcului- era directorul PNSCC, Dl Nicolae Ifca (am crezut ca e un ranger). Cum se oprise aproape de mine, am deschis usa cortului si am scos 'un ochi' afara. M-a intrebat daca nu vreau totusi sa cobor pina la Comarnic cu masina, 4km - dar i-am spus ca vreau pe Via, cu vizitarea pesterii miine. A zis OK, sa ma odihnesc atunci, nu e problema ca am campat acolo- nu vazusem nici o regula pe vreun panou, cum veneam eu din sens invers.
Adevarul e ca nu stiam decit ca e un izvor si loc de popas acolo, la pestera- asa ca nu imi venea sa imi fac plan de campat acolo.
M-am asteptat sa fie liniste perfecta aici sus la Naves, dar de undeva din vale razbatea o 'petrecere' cu multi basi! Pina dimineata. (unii, ulterior, si-au dat cu parerea ca poate de la Valiug/debarcader/ de undeva!)
Ma dureau rau niste degete de la picior. Nu stiu exact ce e acolo, dar trebuie sa ma tratez acasa!
Jumatate de noapte a fost cald, am stat cu picioarele afara din sac. Apoi frigulet.
Am pornit pe la ora 8 fara 10 la vale si am ajuns inainte de ora 10.30 cind era primul grup de duminica.

Rucsacul mare , ca si alte bagaje ale altor vizitatori au fost intr-o camera 'vestiar' la parterul Refugiului.
Primul grup a fost condus in pestera de Directorul parcului, si era chiar cel intilnit aseara, nu 'vreun ranger'.
Vizitarea pesterii dureaza 2h, biletul 20 de adult, 10 de copil.  minime amenajari – citeva balustrade din coarda.
Refugiul speologilor este in renovare,  acum era acolo de permanenta Jerry! Colegul lui de tura (nu Tom!) era in concediu paternal. (Acu, daca era vorba de Tom si Jerry sau Jerry Lewis, asta e alta discutie )
Asa venise si dl director sa suplineasca la ghidusie.
Au fost 3 intrari in pestera toata ziua, 10.30, noi cu dl director,  la 13, foarte multi turisti asa ca i-au impartit de 2 grupuri la decalaj de 10 minute, primii cu dl Ifca, ceilalti cu Jerry, si un grup dupa ora 15.30.
Toata lumea pare sa il cunoasca pe Jerry, care este speolog (amator?), ranger voluntar, inimos. Nu il scotea pe dl Ifca din Herr Direktor! Amindoi cu simtul umorului, sufletisti pentru pestera si Parc.
Hutul (! leagan) suspendat deasupra piriului Ponicova in fata refugiului. Foarte popular printre copiii vizitatori.
Izvor bogat, sub pod. Mai exista vreo 2 cladiri in zona (incl. un canton silvic) + o poiana unde se campeaza. Pina aici majoritatea vin cu masina, pe forestier bun, cu putine locuri cu balti sau noroi.
Padurea este foarte frumoasa, zona plina de avene... se pare, speologi amatori din zona, un club 'Hai la Munte', prieteni, bikeri... era si weekend si minivacanta de 1 mai, pina la urma!
Pe iesirea din Pestera, dl Ifca m-a convins sa ramin la ei, ca va fi frumos, seara, cu speologii, foc de tabara. Sa campez linga refugiu, ceea ce am si facut. Si Jerry s-a bucurat, am stat mult de vorba. Mi-au promis si stampila de Iabalcea... si a si adus-o mai spre seara o fata, Rovena (Rowenna?), ranger la Parc, care a venit cu masina cu diverse provizii pentru grataul de seara si alte lucruri necesare la Refugiu (baterii, lucruri pentru Jerry).
Am fost 'corupta' sa imi schimb planul de mers la Iabalcea, dormit pe acolo si apoi spre Resita – am ramas cu ei la Comarnic, si am plecat de acolo direct spre Resita, fara derivatia spre Iabalcea, mergind pe traseul de biciclete o bucata, de la cantonul Padina Seaca.
Singurele puncte 'de interes' ar fi fost doar niste ciini rai (de care am fost avertizata si pe drum de un ciclist a doua zi!!) si eventuale borne de Via. Eu nu aveam nevoie de reaprovizionare sau cazare fixa inainte de Resita, de unde oricum plecam acasa.
Am mai capatat si o bere (ceva austriaca) de la dl director.
Sfaturi, explicatii... etc. Vizita in pestera interesanta, oamenii locului si vizitatorii, timisoreni, resiteni, iabalceni si altii... dar banateni,  deosebit de prietenosi. A fost un rasfat total!  Ma simteam ca acasa aici, aradeanca din mine!
As fi putut pune cortul si inauntru in refugiu, mai ales ca a tras vreo 2 averse dupa-masa – dar era cam rece, parca tot mai bine era afara, pe iarba, chit ca va fi cortul ud iar! (abia acasa pe balcon se va usca si el)
Doar 4.5 (Locus)/4.7km (GE) duminica, pe traseu, plus 2+2km in pestera si ceva pe linga. Pasii mi i-am facut insa!
photos.app.goo.gl/tXwWHCZGFtr2MgeP9

Ziua 7, luni , 1 mai 2023: Ref speo Comarnic- Resita, pe scurtatura de MTB
Cum ziceam, stampila a venit cu Rovena care a pregatit si toate pentru gratar, sub prelata unui alt corp refugiu, sub Pestera, ceva mai incolo. Au mai fost si alti oameni in vizita, familia pustiului viitor ranger sau speolog (nu i-am retinut numele, imi pare rau – mama: Valeria, tatal: Florin, parca, si o bunica), care a fost la cartare impreuna cu Sorin, din Timisoara. 2 bikeri (moto), Feri si Robi, care stateau la canton.  Feri era si rocker, vizibil!
Bunica venise special sa il vada pe nepot, dar nu a reusit, pentru ca baietii s-au intors tirziu spre seara de la ziua de cartare - mi-au aratat si ca acum se face cu laser, pe telefon etc... ce ruleta... Cu Valerie si bunica am fost sa ii vizitam pe cei de la canton, unde Feri m-a oprit la o ciorba de burta pe care o incalzea pe aragaz. Asezonata cu Eros Pista a fost foarte buna ciorba (premiera pentru mine), calda, iute, zu lipie.
Seara ne-am dus toti la gratar/foc unde am cunoscut si pe alti baieti, si rangerul aflat in concediu paternal, care ar fi fost de serviciu cu Jerry altfel, si alti citiva prieteni foarte simpatici.
Povesti multe, mici, pui, slaninuta (asta a fost de departe cea mai buna din toate!!! dar am aflat tirziu nu prea tirziu, ci doar ca ora... era spre miezul noptii), unii bere, altii Cola cu rom (cica bautura lor traditionala), altii vin, palinca. Atmosfera grozava, de nu iti venea sa mai pleci de acolo.
Am avut si putina muzica locala pe telefon, croata? dar Jerry tot cerea Pusca si Cureaua Lata, dar nu a capatat-o (pentru ca nu avea dl Ifca inregistrarea). Cum Jerry il cunostea pe Dan, nu am mai scapat nici atita de ei! Ca Aconcagua, ca... echipa cu Coco Galescu...(acum sef Salvamont local). S-a facut ora 1 cind ne-am retras – eu prima, ca am zis ca nu mai pot de somn, Jerry avea grupuri de condus a doua zi, eu de mers spre Resita. Sigur ca as fi putut merge cu cineva de acolo, cu masina, dar am refuzat categoric, eu merg pe Via! Rovena si Jerry au dormit sus in refugiu, ceilalti la cealalta cabana, altii au plecat acasa cu masina la Iabalcea.
Am adormit un pic mai greu, dar la 6 m-am sculat si am inceput pregatirile si adunatul calabalicului. Nu a fost nici o alta miscare pina am plecat eu pe la ora 9. Desigur, desi a venit soarele, nu am avut timp de uscat cortul.
Drumul a avut citeva surprize placute, mai ales in prima parte- o cascada (era un panou informativ si o banca acolo, pe drum), o poiana, un aven (gura) , iar curind incepea migratia vizitatorilor de la ora 10.30, prima serie. Am urmat sfatul dlui Ifca cu ruta de biciclete, si chiar ceva mai devreme a oprit si un biciclist sa ma avertizezez de ciinii rai de care abia scapase. Cind i-am zis ca merg pe ruta de MTB a zis ca atunci nu ii vad, si asa a fost. Parca si Jerry povestise ceva de ciinii aia, seara la foc.
S-a incalzit semnificativ afara, soare – devenise insuportabil sa mai am si radlerii sub pantaloni si i-am scos la un punct de popas pe la prinz, unde am si mincat- amenajat, masa/banci. Am mai intilnit citiva ciclisti si o masina pe traseu, mai incolo spre Cuptoare- care se vede la un moment dat in fata pe vale, la distanta.Cred ca se facuse cam ora 2? cind am iesit in DN(?) la Casa banateana, la Minda. De aici, adidasii si soarele... si tropaitul spre Resita cu speranta de vreun autobuz cit mai repede. Am intilnit unul prin Minda, mergea la Cuptoare, 11. Am ajuns pe jos in Marginea, acolo ma simteam destul de ratacita iar, cu toata harta si cu toate ca mai trecusem pe acolo.
Doi oameni cu care am stat de vorba au oprit un minibuz, ca eram la vreo 100m de statie cind a aparut- si soferul a bombanit ca el nu e maxitaxi, dar m-a luat pina mai incolo- mi-a zis sa cobor intr-un loc unde veneau deja autobuzele vazute data trecuta (tot santier, dar mai avansat). A fost destul de scirbos omul si m-a si derutat, a zis sa pastrez biletul cumparat pe masina lui (cu cardul bancar, tiparit de o cutie albastra) si sa merg si pe urmatorul autobuz cu el. Poate nu a fost rea vointa... sau cine stie, am avut noroc cu o doamna in statie care a zis ca ea crede ca nu e valabil si pe urmatorul autobuz, cel cu care voi continua  spre gara. A identificat ea 2 controlori si s-a dus la ei cu biletul meu sa intrebe... ca daca scrie pe bilet valabil o calatorie, inseamna ca daca schimbi autobuzul aia e, alt bilet. Tot aceiasi controlori s-au agitat pina am reusit sa cumpar bilet pe al doilea autobuz care avea aparatul taxator blocat, pina a fost resetat de catre sofer. Era ora 4 deja, asa ca nu mai aveam chef decit sa merg la gara si sa zac sa astept trenul deja cunoscut! Cu singura observatie ca am aflat si ca am un profi acolo in care imi pot lua apa (si nu numai), ca erau deschise cu tot 1 mai.
Azi: 20km
photos.app.goo.gl/czysJVuMJKCjTPA56

Luat kefir, radler Ciuc, apa... si o bucatica de kaiser (preambalat). La gara soare, pustiu si mai pustiu, nici casiera CFR nu era acum. Era in schimb o casiera de la regioCalatori (linie spre Timisoara), cu care m-am mai conversat si pe final mi-a dat si cheia sa deschid sala de asteptare.  Afara era prea cald de stat pe banca, la soare, asa ca o vreme am stat pe trepte in interior, pe izopren. Acolo mi-am cumparat si bilet de intors online. De data aceasta pe IRN mi-a  dat in vagon atasat la Timisoara si asta s-a dovedit bine, ca acele vagoane au scaunele albastre mai comode foste de IR, nu alea verzi care sint pe IRurile de distanta lunga mai nou, desi sint clar cele mai incomod posibile si e de naveta ca scop acel model de vagon.
Macar atita a fost bine in dezolantul mers cu CFR! Ca in rest, cind coboram la Caransebes din tren tocmai anuntau 1 h de intirziere al trenului nostru IRN, si nu la granita a intirziat, ci undeva dupa Arad sau Timisoara a ramas fara locomotiva, si s-a facut 1h si jumatate intirzierea si nu a prea scazut sub asta pina la Bucuresti.
Nu a fost f aglomerat, majoritatea calatorilor au mers pina pe la Craiova, apoi au mai urcat putini la Rosiori sau Videle (gresind trenul, ca aveau bilete la un RE care urma dupa el). Doar ca am fost eu un pic ghinionista ca acolo unde aveam eu loc era un 'indian'?? si o tipa mai nesi (ea si gresise vagonul, se pare), care se intinsesera peste tot, de nu prea mi-au lasat spatiu 'vital' si mie, care am cam stat doar pe locul meu. M-am bucurat cind tipa a plecat si am ramas si eu  cu o bancheta intreaga de 3 locuri, desi eu nu aveam de  gind sa stau la orizontala - se facuse oricum dimineata, lumina afara. A mai urcat cineva inainte, asa ca asiaticul nostru a plecat dupa Craiova pe o alta bancheta de 3 locuri (cea pe care statea era de 2) si a stat intins acolo pina la Bucuresti.
Am dormit ceva, nu mult, mai ales din cauza intirzierii la miezul noptii cit am stat in gara Caransebes.
Bocancii i-am lasat la tomberon in Resita Nord. Altii! am reusit sa le tocesc  la 30% crampoanele pe Via T, si deja se udau si de la iarba, materialul textil era ros in citeva locuri. Am facut cu ei excursiile de anul trecut, septembrie si octombrie (Tinutul de Sus- 75-90, Bucovina- 100-112, Terra Romana- 100),  in  decembrie pe Dacica ¬100,  in martie (Banatica ¬80-100) si aprilie (Tinutul de Sus ¬80) am mers cu bocancii albastri. 
Acum inca ¬100km .
Au mincat ceva kilometrii de noroaie... si balti. Vreo 400km sa fi tot fost pe Via. In afara turelor montane, care au fost si ele citeva de cind ii aveam.

Statistica totala Via Transilvanica pina la 1 mai 2023 (inclusiv): 725 km, in 40 zile
Anterior:  620km; timp total =33 zile
Ultima tura, Terra banatica 2 – teoretic: 98km  inregistrat locus/estimat GE: 103.3—105.4km, in 7 zile

..... va urma .....