- Postări: 1513
- Mulțumiri primite: 60
Via Transilvanica ep 13: Dacica4+Banatica3 (Nucsoara- Caransebes)
07 Oct 2023 22:06 - 14 Mai 2024 16:16 #4691
de angela
Via Transilvanica ep 13: Dacica4+Banatica3 (Nucsoara- Caransebes) a fost scris de angela
Episodul 13
Se ajunge apoi în localitatea Voislova, unde se traversează pe asfalt mijlocul satului. La o privire mai atentă, casele vechi au la geamuri mici modele de vitralii care fac rama sticlei geamurilor, împodobindu-le. Se iese drept înainte din localitate, pe marcajele traseului, din nou prin dosul curților de localnici. În partea stângă se vor observa mai multe gospodării, turnurile unei biserici, mergând printre copaci, când la umbră, când la soare, prin lanuri de mălai, șerpuind până la asfalt din nou. Aici se merge în jur de 100 metri pe marginea șoselei, cu mare precauție, după care se reintră în pădurice către dreapta și se merge paralel cu râul încă o vreme.
Terra Dacica-4 si Banatica-3: De la Nucsoara la Caransebes
octombrie 2023
Am plecat simbata 30.09.2023 cu schimbare la Petrosani, cuseta de 6: toate trenurile din Gara de Nord de seara au intirzieri mari la plecare, Vatra Dornei ~1h, Iasi 1/2h, noi cam ~25 min pe care nu le recuperam defel, chiar a ajuns cu ½h mai tirziu la Petrosani, unde era deja garat R cu care urma sa ajung la Ohaba de sub Piatra pe la ora 9 /teoretic cel putin. Pe linia alaturata. Din fericire, linia, desi in lucru, la Ohaba de sub Piatra are peron, si daca esti la mijlocul trenului (2 vagoane, mai bune decit media CFR), poti cobori la peron, jos, dar nu PREA jos. Am pornit imediat la drum (am avut un pic de intirziere) si primii km i-am tropait cu mare zel, dupa ce mi-am completat sticla cu apa la prima pompa din Ohaba. La intrarea in Salasu de Jos, opreste o masina (van) si ma intreaba daca nu vreau pina la Salasu de Sus (maninci calule ovaz? Sigur ca vreau!) si omul ma duce in final pina la magazin la Nucsoara unde vreau sa imi mai iau 1l de apa... (zice ca mai avea timp pina la ora cind trebuia sa fie la biserica in Salasu de Sus). Nu ma supar! ![:)]( ":)")
Am pornit mai departe spre viaduct, pret de vreo 2 borne si intru pe poteca la borna cunoscuta de data trecuta si incepe urcusul in deal.
D1, duminica 1.10.2023: Nucsoara- Clopotiva
Am mers lipa-lipa pe sosea, am intrat pe deal cu gind sa maninc abia sus in culme. Nu eram hotarita unde sa ajung azi, daca vreau la cetatea Colt sau nu, daca ramin la “loja Tarii Hategului” (locul de campare a lui Erik cel Rosu al lui Dinu Mititeanu) ... daca merg la Clopotiva... La gol am cautat sa identific locul de cort, am stiut imediat ce l-am vazut, dar era prea devreme sa ramin acolo. In schimb am facut o pauza mare de MD-prinz. Initial era sa trec pe linga, ca drumul pe curba de nivel mi s-a parut natural, dar am zis hai sa urc din lateral in culme pentru poze, si era chiar acolo LOJA!
(aici am intrerupt scrisul ca a venit intunericul, si am continuat jurnalul a doua zi, la o pauza pe Streck)
Am continuat coborirea usoara pe culme. Pina la asfalt, pe care am mers nu foarte mult pina la o ferma cu bivoli+tauri? Dupa sunetele pe care le scoteau erau fiorosi, dar din fericire erau dupa un gard electric si m-au ignorat. A urmat un deal de urcat in soare, urcus mai serios decit primul de la Nucsoara. De pe urmatoarea coborire s-a vazut bine -relativ- si Castelul din Carpati ![;)]( ";)")
-adica cetatea Colti. Si pe aici ar fi fost de stat cu cortul, dar tot mai vintos, si... tot ... devreme, chiar daca oboseala incepea sa isi arate coltii- la inceput mai timid, apoi... mai serios. Spre Ostrovel au aparut si ceva gunoaie ![:(]( ":(")
linga drum, apoi a urmat trecerea pe la Brazi, unde a picurat un pic, dar foarte nehotarit, si cotitura spre Clopotiva cu magazin. Am luat apa, sa fie, sa am ce cara! Mai ales ca la scurt timp am dat de un loc cu izvor amenajat si oameni la picnic, care m-au invitat si la o palinca (am refuzat desigur). Nici 5 minute.
-adica cetatea Colti. Si pe aici ar fi fost de stat cu cortul, dar tot mai vintos, si... tot ... devreme, chiar daca oboseala incepea sa isi arate coltii- la inceput mai timid, apoi... mai serios. Spre Ostrovel au aparut si ceva gunoaie 
linga drum, apoi a urmat trecerea pe la Brazi, unde a picurat un pic, dar foarte nehotarit, si cotitura spre Clopotiva cu magazin. Am luat apa, sa fie, sa am ce cara! Mai ales ca la scurt timp am dat de un loc cu izvor amenajat si oameni la picnic, care m-au invitat si la o palinca (am refuzat desigur). Nici 5 minute.
Un pic de noroi, apoi inca ceva de mers si intrarea spre o zona locuita, unde copii se dadeau cu bicicletele. Am intrebat cit mai e pina la camping, era imediat pe dreapta. Dar unde gasesc pe cineva cu care sa vorbesc? Pe proprietar adica? -raspunde un baiat – Andrei sta la doua case pe stinga! Cind ajung acolo, alt copil pe bicicleta, zice uite, aici! Dar nu e nimeni acasa, gaini, ciine... de fapt era... ceva glas de copil care a raspuns cind am batut eu in geam, un vag 'cine e acolo?' Pai ce sa ii zic eu 'iedului', ca-s lupul cel rau?? Las rucsacul in curte, degeaba am sunat- nu prea aveam semnal, dar nici Andrei nu avea unde era. Am inceput sa caut ceva oameni pe strada, am dat de o femeie care a incercat sa ma ajute, a mai sunat si ea- ea avea telefon cu clape si semnal Telekom... dar Andrei tot nu, femeia m-a dus la cea care avea grija de curatenia din camping si m-a predat doamnei respective! Am fost condusa (inapoi) la camping, femeia a verificat sa fie curat la dus si toaleta si hirtie -mi-a aratat unde e priza de curent, sa imi pot incarca telefonul, mi-a sugerat unde sa pun cortul. Este o livada mare cu ceva casute. Retezat Retreat scrie pe intrare. Seara a mai venit o masina si un baiat si-a pus cortul deja la venirea intunericului, cind eu m-am bagat la cort, ca nu aveai ce face acolo altfel. Am dormit vreo 12 ore cred! Dimineata am vorbit si cu baiatul, si a aparut si Andrei care mi-a dat banii inapoi- ii pusese doamna in cutia albastra, cf obiceiului locului (25 de lei camparea)- ca pentru el e proiect de suflet Via Transilvanica si nu ia bani de la cei care merg cu cortul pe Via!
Am mai schimbat citeva impresii, mi-a spus ca daca am probleme cit sint in zona lui sa sun, ca ma ajuta, chiar cu transport.
D2: luni, 2.10.2023 Clopotiva- Sarmizegetusa- Bucova
Plec la 8.30, cort umed. Spre deal... apoi Hobita, apoi deal, apoi ruine si Sarmizegetusa Ulpia Traiana. Am sunat la Britonia si doamna nu e in localitate, deci stampila doar la Sarmis. Acolo santier, partial.
Cred ca ratez o borna importanta o fi fost vreuna cu Traian sau ceva/ (cred ca nu a fost de fapt, ca ce tineam eu minte ca importanta- m-a lamurit ulterior Cezar pe fb Messenger - era Avram Iancu!) Trec pe linga Britonia si ajung la 'vestita' cale ferata dezafectata (complet lipsa!) Pe vechiul terasament incepe 'distractia', desi a fost amenajata special si s-a lucrat in primavara, nu se merge grozav, din pacate. Cineva imi ofera apa si accept sa imi umple rezerva de 1l, stam de vorba scurt, la o casa. Mai incolo, la o pauza de masa scriu si la jurnal, restanta de la Clopotiva.
Vorbesc la telefon la Mimi (la Bucova) si intreb daca gasesc pe cineva diseara sau miine dimineata, ca nu stiu daca reusesc sa ajung pina acolo, ca e distanta mare si poate campez inainte, daca ma prinde seara. Dl imi zice SA NU campez, ca NU e recomandabil, daca ma prinde noaptea sa il sun, sa ies la drum si ma recupereaza cu masina.
Am continuat greu, desi reamenajat, pietrisul acela pus si compactat nu este destul de compact, nici continuu, urme de animale, inclusiv balegi mai mari cu simburi de prune- deci probabil urs, urme de copite, lanuri de urzici, urzici si alte balarii multe, unele crescusera prin pietrisul acela pus special! (poate ar trebui ierbicidat, ca prea creste repede acolo...orice). Desi sint obosita si mi-e greu- toate zilele astea m-a suparat un muschi la piciorul sting- merg inainte. Drumul devine mai gen forestier la iesirea din judetul Hunedoara, pe alocuri e mai bun, alteori nu- nu e chiar jungla continua... si in judetul Caras-Severin devine chiar frumusel... doar ca sint urme de TAF si poienile sint ravasite, pe linga el. Poate totusi aici pe undeva s-ar fi gasit si loc de campare, dar daca dl a zis ca NU... apoi incerc sa ies si eu la drum inainte sa ma prinda noaptea in padure. Doar ca acum pare tot mai problematica trecerea la soseaua aflata foarte aproape, doar ca... nu se mai poate cobori in ea, e un mal inalt abrupt. Poate in rapel??
'Terasamentul' este sus, probabil aici a fost zona de cremaliera! Pe la 18.10 dau de o varianta de coborire la DN si o iau fara sa mai stau pe ginduri- iese la ceva casa parasita (cafe bar), tabla de Bautari (comuna) si banca de odihna. Odihna, schimbat incaltari, telefon. De aici voi merge pe sosea, dar sa anunt macar … ca e clar ca apune soarele curind si vine seara. Dl de la Mimi imi zice ca tocmai a plecat undeva si se intoarce in jumatate de ora si stabilim ca eu pornesc pe sosea spre el- poate vreo 2km... si daca vine si ma vede, ma ia eventual cu el.
Vreo jumatate de ora tot tropai pe DN, apune soarele si apare in final si masina. Ajung la lasarea noptii (vine repede!) la pensiunea Mimi din Bucova. Gazda ma intreaba daca vreau sa pun cortul, eu intreb cit e camera... si la 100lei zic ca merita sa ma odihnesc si sa pornesc miine mai devreme macar la drum. Ma si bag urgent la dus, scriu jurnal, incarc telefon, aici am si semnal si comunic si eu cu Cezar, dar raspunsurile lui apropo de locuri de cort in continuare nu ma incurajeaza deloc. Nu mai uit la TV, ma bag la somn devreme, dupa ce am uscat si cortul.
D3: 3.10.2023, marti: Bucova -Marga
A urmat o zi scurta, asa a fost sa fie, si nu am idee ca va mai urma...
Am plecat devreme, dupa ce m-am mai consultat si cu gazda, am luat si stampila si... am urcat in dreptul bisericii, la vreo 100 de m pe DN in sus, la Via- aici e f aproape si usor accesul. (treci printr-o poarta deschisa prin curtea bisericii si un mic cimitir)
Cind am interceptat via inca nu era lumina complet- pt padure- si am speriat o caprioara. Mai incolo a fost chiar un grup mai mare de caprioare care au tot alergat deasupra drumului pe o pajiste cu iarba inalta. Am luat-o inapoi pe Via pina la prima borna, nu eram capabila sa merg toti cei 3 km dus-intors ca sa completez traseul de unde am coborit la sosea aseara... a fost destul de frumos, doar un loc cu poarta de deschis/inchis.
Am revenit la biserica si am continuat pe sensul de mers spre Marga. Destul de frumos drumul, mult mai prietenos fata de ieri pina la drumul spre Cornisoru. Acolo se coboara la DN, vine o portiune cu un podet din traverse peste un piriu, cam prea aventuros si in balarii ca sa ma incumet pe el, decid sa ocolesc pe sosea, ca si dincolo era o zona prin salbaticie, pe unde continuau semnele … si intru prin poarta unei plantatii de zmeur ca sa ma duca inapoi la Streck. Fraudulos se pare, ca se sesizeaza cina si ii atrage atentia unei femei care lucra peste drum, ca intra cineva la tine! Ma scuz, zic ca nu am treaba cu plantatia, vreau sa ajung la poteca de linga cale... si imi continui drumul pina la o poteca destul de slabuta care merge pe directia liniei. Daca as fi avut rabdare pe DN, imediat dupa plantatie era un acces public pe un fel de straduta... deh! De acolo insa deruta... in fine, nu prea vizibil, dar decid ca inainte, confirm cu GPS, trec printr-o livada, apoi devine mai clar, dar salbaticit. Pina la halta Boutar (din Bautari), unde sint vestigii de la cale. Se revine la asfalt, intreb de apa, mi se spune la 200m... dar nu vad nimic, intru intr-un magazin si cumpar 2l. 4 lei.
Urmeaza o straduta si pe ea la deal, apoi cimp, 'la gol'. Destul de plat, merge in directia perpendiculara pe DN spre dealuri impadurite la distanta. Pe linga un gard ma 'tropaie' un catel, ies doi ciini, dar unul e mai zgubilitic, ma calca si pe picior, asa bagacios e. Si nu asculta de stapin- dupa gard, deasupra drumului vad ulterior si ceva oi pascind.
Drum in soare, la prinz, cam cald... se vede peste cimp turla bisericii din Marga, dar stiu ca am de mers inainte, apoi sa ma intorc pe latura unui triunghi pe asfalt si sa parcurg satul pina in centru, pentru stampila, la un 'magazin visavis de Primaria darimata', cu program nonstop in timpul saptaminii... Trec riul, ajung la asfalt. Satul foarte curat si frumos, impresionant. Intreb de magazin... cica la Caminul Cultural, pe stinga. Doar ca dupa caminul cultural mai este un magazin MARE si inchis. Stau un pic, ma gindesc sa sun la primar sa cer ajutor (ca scrie in ghid), dar ma prind ca mai e un magazin (se plateste ceva acolo, dupa colt in cladirea Caminului Cultural, in care de fapt functioneaza acum Primaria). E magazinul cu stampila.
Intreb vinzatoarea de campare pe aici, zice... nu e, avem pensiune... mai incolo, apoi zice pai, toata vara se campeaza gratis spre dealuri la capatul satului spre lunca. Nu am chef sa ma intorc 2km, asta e clar. Si o intreb atunci de casutele din Gradina? Zice aaaa, da, aveti nr de telefon? Am. Sun. Proprietara insa este la Timisoara- este foarte draguta, ma ghideaza telefonic pina ajung acolo. Sigur ca pot campa, ca la casute ar fi, dar mama este in virsta si nu poate acum sa imi pregateasca o casuta... mai e cineva pe acolo, cu o masina... exista apa? Da, o fintina in curte ca sa iau sa ma spal. Toaleta? Da, este una rustica. Zic, OK, imi convine, cit este cazarea... Zice, cit vreti... hmm, raspunsul care mie imi displace cel mai mult. Nu ca eram fericita ca ma opresc mult prea devreme din mers azi si miine am mult de mers spre Otelu Rosu, unde nu prea sint cazari acceptabile si apoi zi lunga spre Caransebes, dar na, vreau-nu vreau, azi ma odihnesc!
Intreb daca 20-25 e OK, sa las sub o piatra zice, zic bine, ii trimit sms dupa.
Proiectul acesta al lor pare destul de frumos gindit, dar e partial realizat, are porti maramuresene, o livada mare de meri in care au stramutat(cred) niste case, nu sint CASUTE, sint ditai casoaiele! Probabil inauntru confort, apa curenta, gaz, toaleta ca e clar ca cea rustica din curte nu a fost folosita de mult, ca este in mijlocul unui lan de urzici mari! Imi ia ceva sa imi 'bat urzicile' sa fac o mica poteca de acces, iar apa pot lua de la fintina ca ma descurc, dar nici aia nu pare folosita si in plus nu am in ce sa o torn, ca sa ma pot spala si eu, macar... Imi zic, clar, 25 de lei la Clopotiva erau pe merit, aici nu am sa las decit 20, si aia e un pic mult... pentru ca nu a fost gindit pentru cortorari ca mine.
Altfel livada e faina, locul frumos, e o masina parcata linga una din case dar nu vad pe nimeni. Doar a doua zi dimineata cind plec se pregatea cineva sa plece cu o masina. Curent nu aveam cum sa am (ca nu are cum sa imi dea acces de la Timisoara). Noaptea a fost ceva lumina la doua dintre 'casute'.
Mi-am montat cortul, am mincat mere cazute pe jos- bune. Un mar rosu, un renet- asta a fost surpriza, nu ma asteptam. (in general am gasit mere pe drum si in alte parti, pare sezon si zona buna. Au fost prune la inceput pe la Sarmi, dar nu am mincat ca aveam probleme cu burta, ceva nuci din loc in loc, apoi mere- singurele de care nu imi era teama pt burta. Mai aer si un soi galben, dar nu m-a atras. Multe mere zaceau in iarba si nu le va culege nimeni...
Erau si ceva amenajari pentru copii, leagane, tiroliana, loc de joaca... Idei generoase.
Leagan pentru adulti.
Miine o iau spre Otelu Rosu – nu stiu unde voi dormi noaptea urmatoare, preturile par prohibitive pe acolo. Nu gasesc nimic acceptabil pe internet. Poate sa campez totusi pe drum? DM a campat pe 'centura', pe singurul petic de iarba cica, la sugestia cuiva care a trecut pe acolo... (n-am eu norocul sa nimeresc!)
D4, 4.10.2023, miercuri: Marga – Otelu Rosu
Am inceput sa adun calabalicul de la ora 6, pe intuneric, destul de ud, storc cit pot. M-am intors la primul colt si ies pe o alta varianta la strada principala din sat. M-a impresionat placut Marga. Apoi am mers spre 'salbaticia' de traversat – nici o Viorica, nici 3 pui, nici urme – cred ca e o legenda... de speriat turistii. Doar roua cu tonele, iarba mare, ferigi... si greu as fi gasit unde campa timp de 1 h de mers, doar in drum. Frumos altfel, pastel, ud... Apoi ar mai fi fost si locuri ceva mai bune, mai plate, pe linga pilcuri de copaci, vreo 2 chiar faine, cind incepea sa se auda deja zgomotul soselei, fara a fi deranjant inca. La mesteceni sau alti copaci, dupa ce a cotit drumul perpendicular pe Streck si DN. Am facut pauza aproape de DN, la drumul paralel cu Streck-ul, cam desfundat si neplacut la mers. Soare, am schimbat sosetele, am mincat si stat ceva mai mult, ca sa se zvinte papucii de mers! Scot betele neaparat ca altfel dau numai in gropi. Ma voi uda insa destul de mult si pe aici, ca nu poti urma santurile ci trebuie mers prin iarba TOT uda... mai mare. 9.30-10.10. De aici Streckul nu a mai fost scos, ci doar dezafectata linia- uneori parca ai merge mai bine pe el decit pe 'poteca' salbaticita, dar risti sa se termine in boscheti teposi si sa poti reveni doar f greu la drum, alaturi.
Inainte de Voislova... surpriza, macajul iese la sosea si DISPARE! Trec DN, e un drum pe linga un lan de porunb, dar nu tu vreun stilp- aici chiar ar trebui!!! Nu era trackul pe aici. Nici macar pe ultima varianta pe care o descarcasem, 'actualizata' cica...2023. (poate a aparut alta, dar eu nu am avut-o). Mapy stia o varianta si mai veche, cea noua era diferita abia mai incolo... ) Singura optiune OK mi s-a parut sa merg pe DN spre sat si de acolo sa caut sa reintru pe track. Voislova am sa o tin minte ca cel mai mare cosmar al intregului traseu ViaT!
Culmea... Cezar nu remarcase nimic, ca am recitit info de la el, cind il avea proaspat.
Nu am mai gasit semne decit ceva mai tirziu, pe o portiune salbaticita dupa ce am reintrat pe track din sat, alta bucata care s-a terminat apoteotic in blocaj, iar iesit la drum, apoi revenit la trackul vechi, ca la primul blocaj mi s-a spus ca nu mai e pe aici, e blocat pina la gara... am revenit la gara- erau drum cit de cit pe aici, dar semnele erau vopsite peste pina cind s-a blocat totul, alt om ca nu mai e pe aici! Ca e pe sosea... ca a vazut el semnele, care semne ? ca eu de ceva ore nu am mai vazut nimic... eram in spatele unei fabrici ceva cu marmura. In fine, m-am intors, am iesit si am mers pe sosea... ma si gindeam daca asa va fi pina la urmatoarea localitate. Trackul NOU, am verificat, nu era aici rerutat! Totusi... mergind eu spre Otelu R pe DN zaresc din fericire o sageata de Via care iese din dreapta de pe un cimp- deja ajunsesem la concluzia ca probabil pe acolo unde fusese lanul de porumb facusera varianta noua care ocolea Voislova cu totul pe partea cu lunca Bistrei, cumva! Dar de ce erau oamenii astia asa rai sau prosti doar, de ce nu era marcaj si de ce nu stia nimeni de fapt nimic ??? In zona asta ajungi sa o iei razna, ce mai!
In fine, am regasit marcajul, trebuia sa ma tin cu dintii de el, bun-rau pina revenea la ce aveam eu pe trackul nou- mai incolo era modificat deja! Am mers pe DN o bucata, apoi a reintrat pe valea Bistrei, ar a iesit- nu era urit pe aici, oricum fata de cosmarul anterior era bine! Iar a intrat inapoi pe vale si deja aici era si trackul OK. Desi mai fusese plantat un stilp care mai mult deruta – in sat- de ziceai ca acolo ar trebui sa treci soseaua, semn din acela cu drumet pe triunghi, dar trebuia sa ramii pe aceeasi parte de fapt. (poate acolo fusese vechea varianta si se trecea de pe Streck invers si nu au scos acel stilp?) In Zavoi.
In fine! Epuizant mai ales psihic traseul de azi... apoi si oboseala se tot aduna.
De acum era destul de bun drumul, daca nu punem portiunea cu noroaie si apa care curgea sau baltea in drum- cu minim efort, ar fi putut fi acolo o dirijare a piriului linga drum! Deh...
A fost si o zona mai faina in apropiere de Gura Jgheabului, poate aici s-ar fi putut campa. Eu inca mai visam sa depasesc Otelu Rosu si sa merg spre Glimboca.
Am luat apa la Gura Jgheabului, de unde era asfalt si intrai pe 'centura de Otel'...
Ultimii km m-au epuizat insa, abia m-am tirit pina la stampila la Hotel Fiama. Dar 220 lei cazarea mi s-a parut chiar pret nesimtit pentru Otelu Rosu! Pina si fata de la receptie a zis ca e PREA scump la ei. Dar unde sa merg?
Mi-a sugerat sa caut in zona pietei ca parca e ceva 'La Chelu' pe acolo... Google nu stie, dar cu street View mi-a aratat ea ceva, si apoi am mai intrebat in piata. Nu a fost simplu! Cineva care vindea la o taraba mi-a aratat care e casa, acolo insa firma nu, nu era clar nici o intrare... cineva care a iesit din 'pensiune' mi-a facut rost de un nr de telefon de contact... si dupa alte aventuri a venit un om care mi-a deschis o camera mi-a luat cei 150 de lei pentru camera, cum stabilisem cu cineva la telefon... Locul destul de dubios, deh, cazare intr-o piata agroalimentara, in care stateau muncitori din Bangladesh sau similar (asta am vazut), la care era de serviciu 'un baiat schiop' pe care nu l-am vazut, dar de care am fost intrebata la telefon... acesta care venise sa deschida, dar nu prea stia ce si unde sa caute si era indrumat prin telefon, nu stia citi bani are de dus, cit e tariful, care camera, si era indrumat telefonic. Nu stia unde e intrerupatorul cind i s-a stins lumina pe hol... cit cauta cheia. In fine, a deschid o usa, s-a dus sa verifice in baie daca este totusi facut curat- in fine, nu stiu ce a verificat, ca era acolo un cos de gunoi care nu fusese golit, altfel parea maturata camera... un fel de camin de nefamilisti parea mai degraba chestia aia- mirosea a fum si desi poate era curat, am decis ca nu vreau in lenjeria lor de pat. Nu era hirtie sau sapun la baie, dar macar apa calda a fost ca lumea! Era si TV in camera, fereastra deschisa dadea spre un spatiu liber obtura vederea de un zid in fata! Si erau roiuri de tintari! Am pus cortul pe post de adapost de tintari, si supracortul la uscat. Am dormit pe pat, in cort si cu sacul meu de dormit! Si m-am uitat seara la TV, dupa ce am fost pina la LIDL- in colt, si mi-am cumparat niste plasturi suplimentari si un corn, o chifla, o conserva de ton, ca simteam nevoie de schimbare de meniu.
Voi pleca mai departe la prima ora si cred ca ma voi opri undeva la jumatatea distantei pina la Caransebes sa pun cortul, ca-s 30km! Din harta ar fi un catun Cicleni... In ghid zic 4h, dar precis fac dublu in ritmul meu! Chiar daca am tren din Caransebes la miezul noptii, nu ma vad capabila sa fac 30km intr-o zi!
D5, joi, 5.10.2023 Otelu Rosu- Caransebes, pina unde ajung... la gara!
Am pornit la drum la ora 7, dupa o noapte fara prea mult somn, zumzait tintari in jurul cortului... Inca intuneric, dar pina am trecut pe Via- aproape se lumineaza relativ, ca totusi mai sint ceva ulite pe acolo... Clar NU MERITA portiunea asta de drum, dar singura alternativa era soseaua pina la Glimboca. In afara de 2-3 ruine de fabrica... mai nimic, santier de canalizare pe o portiune, ciini idioti care ataca si nu asculta de stapin- a fost un intermezzo prea lung si cam neplacut, dar am scapat desi nu mi-a placut deloc! A fost ziua ciinilor- in afara de tembelul de pe centura, am mai avut doua incidente, nu atit de fioroase, dar totusi cam de durata in care m-am 'razboit' cu ciini. Unul cu un ciine mic si timpitel pe linga gardul aeroportului – era si femeia cu caprele acolo si el tot nu se potolea cu urmaritul si latratul, de era sa o iincaseze de la stapina, ca ne acoperea si nu puteam vorbi intre noi... si ultimul, cu niste ciini care au fugit de linga turma de oi, destul de departe, tot in zona aeroportului, in padure, unde a fost nevoie sa le arat pina la urma batul si, in afara de unul, restul au renuntat... dupa citeva nu putine indemnuri 'la oi'! Pina la urma au renuntat, doar la primul ciine, cel de centura, a fost chiar cu adrenalina prea multa... si eu nu-s genul impresionabila.
Cum ziceam, centura de otel este o porcarie per ansamblu, Glimboca nu e nici ea ceva de vis. Apoi urmeaza un deal cu sus-jos, pante destul de abrupte- cele mai solicitante din zona probabil, deal sus, deal jos, vederi spre dealuri impadurite, ferigi, jungla... Marcat acceptabil, cu atentie reusesti sa navighezi si locurile mai putin clare- ca cineva totusi a mai taiat culoare prin ferigile cit omul sau peste! Mie mi-a placut relativ portiunea asta de traseu pina la Var, unde am luat apa foarte buna de la fintina. Apoi spre Cicleni, alta urcare, poate mai putin lunga, dar la fel sau mai abrupta unde m-au ajuns din urma niste motociclisti enduro- destul de neplacut (erau 3 si trebuia sa te feresti din calea lor), bine ca i-am auzit din timp sa ma dau din drum.
Catunul nu a fost deloc cum mi l-am imaginat, casoaie mari, si pe partea cealalta aveau acces auto, ca erau si citeva masini parcate. Pustiu insa, nu am vazut tipenie. Drumul la vale era bun de masina, dar nu prietenos cu pietonul si nici nu avea locuri unde sa iesi pe margine , nici vorba sa vreau sa campez pe linga el, cum ma gindisem ca poate... In soare am coborit greu si fara chef spre Dalci. In dalci cind sa ies la marginea satului am facut pauza de masa si cind sa plec mi-am dat seama ca imi pierdusem cortul de pe rucsac undeva pe drum!
Ce sa fac? Sa ma intorc pina la ultimul popas, probabil ca acolo cind m-am tolanit pe el s-a desfacut o clapeta si apoi a alunecat cortul de pe rucsac … si cind am plecat mai departe nu mi-am dat seama ca lipsesete ceva din greutate (doar 1.5kg!)
Am vazut pe cineva in sat pe o banca si m-am dus glont si i-am rugat sa las acolo rucsacul, ca am pierdut ceva pe drum si ma intorc (doar cu apa la mine, batul si actele) vreun km si ceva pina la popasul anterior... Nu era doar efortul, ci si oboseala si timpul, am zis ca poate voi lua o masina o bucata de drum, ca sa ajung totusi la tren diseara!
Am mers repede fara bagaj, am gasit cortul exact acolo (eh, era o portiune mai lunga care semana si a fost mai spre capatul de sus al intervalului respectiv!), era acolo, in sant- greu de zarit daca nu stiai sa il cauti, fiind gri. L-am insfacat si am dat la vale. Cind am ajuns, rucsacul era pe banca, nimeni acolo, dar se auzeau voci. In fata portii era o camioneta, nu stiu daca fusese si cind am plecat in sus. Iese femeia cind dau sa plec- ma gindeam sa ii bat totusi in poarta sa stie ca eu mi-am luat rucsacul, nu vreun hot! Ii arat cortul, l-am gasit! Iese cu un barbat care da sa plece la oras, ea zice ca sa ma ia si pe mine, e fiul ei...
OK, zic, urc, dar pe drum spun ca parca as cobori un pic mai incolo, sa reintru pe via la Zervesti, unde parea ca e aproape... Pe harta, dar parea aproape via de centrul satului, mai era o bucata pina la sosea. El zice ca OK, ca uite dealul ala cu antene- era departe!!! si mult de urcat! Pe acolo trece traseul. Spune ca stie, ca el e vinator si umbla mult, ma intreaba de cum e marcata via, etc... Nu cobor insa acolo, deja treceam pe linga si ar fi trebuit si sa ma intorc... ca stie el alt acces mai incolo. Cobor in dreptul indicatorului Turnu Ruieni, e un drum, dar... dau in gard, nu se poate pe acolo. Nu vad nici o varianta asa ca acum ramine sa ma intorc la asfalt ![:(]( ":(")
Merg un pic pe asfalt, meditind la soarta ![:)]( ":)")
si ma hotarasc sa o tai pe o miriste spre deal, pasabil, nu foarte usor, pe linga un lan de porumb - apoi prin balarii- ceva urme vagi, ca ar mai fi trecut cineva pe acolo si ajung in deal. Doar ca de acolo... perspectiva este o distanta mare pina la gardul aeroportului, fara drum, ceva mai plat, dar cam la aventura. Urmez diferite 'urme de poteca' ale trecerii cuiva prin ierbotenii, balarii, ceva tufe tepoase de ocolit, pilc de padure, alte balarii etc... pina vad cam unde e gardul aeroportului si Via. Ultimii metri chinuiti, si dau de femeia cu caprele si ciinii.
si ma hotarasc sa o tai pe o miriste spre deal, pasabil, nu foarte usor, pe linga un lan de porumb - apoi prin balarii- ceva urme vagi, ca ar mai fi trecut cineva pe acolo si ajung in deal. Doar ca de acolo... perspectiva este o distanta mare pina la gardul aeroportului, fara drum, ceva mai plat, dar cam la aventura. Urmez diferite 'urme de poteca' ale trecerii cuiva prin ierbotenii, balarii, ceva tufe tepoase de ocolit, pilc de padure, alte balarii etc... pina vad cam unde e gardul aeroportului si Via. Ultimii metri chinuiti, si dau de femeia cu caprele si ciinii.
De acolo merg o bucata cu caprele si apoi ei ramin la gard, iar via o ia ocolit larg. De aici drumul e destul de bun, dar mai sint ceva borne si ceva km de mers. Apoi cot la unghi drept, nu grozav marcat o bucata, pe urma culoar clar si lat, iar prin padure- faza cu ciinii cind ies din padure, iar culoar... Spre finalul intervalului e o iesire mai dubioasa printr-o zona mai salbatica cu copaci, o pajiste, centura, alta pilc de padure mai prost marcat, dar merg cit de cit si pe ce gasesc ca poteca si pe marcaj si pe track si ies intr-o curte a unui depozit... dupa care vine strada- si de aici stiu drumul, ca am mai fost, cind cu stampila de la KolpingHaus.
Practic am scapat... pauza la o banca, descaltat, schimbat sosete, pantofi, odihna.
Stiu drumul, am timp berechet, pot sa mai fac multe pauze, se va insera deja in oras... Oricum voi avea destul de stat prin gara pina la tren.
Vorbesc cu doua persoane -separat- despre Via, ca ma intreaba- unul e un tinar care plimba un copil mic in carucior, alta este o doamna care ma striga de la etaj daca nu vreau apa? Sau cafea, sau niste prajituri. Nu pot, e tirziu, multumesc, in schimb ma tine la povesti despre Via...
O iau lipa-lipa, mai fac vreo doua pauze pina la borna Cirlig de rufe de la biserici, apoi pietonala, alta pauza la 'fintina' din drum... vine seara. Ajung la gara pe intuneric, cumpar bilet si ma instalez in sala de asteptare. Mi se va face frig, de oboseala, somn putin... Am scris jurnalul, am reorganizat un pic bagajele, am incarcat telefonul de la bateria externa, desi aici era si priza.
Un homeless doarme pe acolo ceva, dupa ce bombane o vreme si asculta radio. Patrula de politie mai trece din cind in cind. Alti calatori prefera sa stea afara. Mai trec trenuri, mai trec oameni, unul asteapta o vreme in sala, merge cu acelasi tren cu mine, apoi se duce in alta parte. Imi pun polar, pufoica si chiar geaca peste.
Desi avea vreun sfert de ora intirziere pe parcurs trenul vine inainte de miezul noptii si ne imbarcam in el. Are stationare prevazuta 15 min, deci recupereaza intirzierea... si vine la timp pina la Rosiori, apoi, dupa Videle, incep ceva probleme de credeam ca raminem in cimp intre Teghes si Ciorogirla. Am fost ghinionista cu locul am fost in singurul loc unde toate cele 4 locuri erau ocupate tot drumul si aveam in fata si un nesimtit care insista sa isi tina si rucsacelul la locul pentru picioare, dupa ce abia incapi oricum. I-am spus, dar inutil. Am pus bagajele in capatul vagonului la locul de bagaje mari, dar desfacut izo si cort si bete, si urcat sus. Am stat o portiune pe acolo prin zona, pina s-a ocupat, apoi m-am intors la locul meu pina cind s-a mai eliberat ceva in alta parte a vagonului si m-am mutat- de vreo 2 ori, dar nu m-am mai intors la locul meu. Am ajuns la 8.30 la gara de N si la 10 la nani!
Foto:
d1:Nucsoara-Clopotiva
d2:Clopotiva-Sarmizegetusa Ulpia Traiana-Bucova
d3:Bucova- Marga
d4:Marga- Otelu Rosu
d5:Otelu Rosu-Caransebes
Statistica (update):
cf ghid: 95km
masurat efectiv (la pas): 99km in 5zile
TOTAL km parcursi in 13 excursii: 77 zile
1263 km
LE:
Am gasit explicatia cam neclara pe unde este traseul la Voislova in noua versiune a ghidului aparuta recent (nu ce aveam eu!), ca trackul actualmente disponibil nu pare OK!
Traseul ajunge apoi pe lângă șosea care urmează a fi traversată cu prudență, și pe marginea căreia se mai merge preț de câțiva metri până la drumeagul prăfuit ce duce în dreapta șoselei, pe lângă copaci, corcoduși sau boscheți bogați, care mai dau și puțină umbră în zilele însorite. Se merge pe această cărare mai lată, în spatele grădinilor la umbră, întâlnind pomi fructiferi sau mure, în funcție de sezon, până ce se ajunge la malul râului cu care s-a mers în paralel, acesta aflându-se pe dreapta călătorului. După o mică „răcoreală” a picioarelor, drumeagul o ia brusc la stânga, lăsând râulețul în spate și apoi la dreapta printre lanuri de mălai, din nou în capete de grădini, pe lângă garduri, în spatele cărora se observă îndepărtate gospodării.
Se ajunge apoi în localitatea Voislova, unde se traversează pe asfalt mijlocul satului. La o privire mai atentă, casele vechi au la geamuri mici modele de vitralii care fac rama sticlei geamurilor, împodobindu-le. Se iese drept înainte din localitate, pe marcajele traseului, din nou prin dosul curților de localnici. În partea stângă se vor observa mai multe gospodării, turnurile unei biserici, mergând printre copaci, când la umbră, când la soare, prin lanuri de mălai, șerpuind până la asfalt din nou. Aici se merge în jur de 100 metri pe marginea șoselei, cu mare precauție, după care se reintră în pădurice către dreapta și se merge paralel cu râul încă o vreme.
Ultima editare: 14 Mai 2024 16:16 de către angela.
Vă rugăm Autentificare sau Crează un cont să participaţi la discuţie.
- angela
-
![Avatarul lui angela]()
Autor Subiect
- Deconectat
- Moderator
-
![Moderator]()
Timp creare pagină: 0.180 secunde
Forumul respectă dreptul fiecărui membru la libera exprimare. Fiecare membru este responsabil pentru ceea ce scrie pe forum. Opiniile exprimate pe forum sunt personale şi nu reflectă poziţia Clubului Alpin Floarea de Colţ București sau a echipei de administratori / moderatori ai forumului. Citeşte aici Regulamentul forumului: floareadecolt.com/forum/despre-forum/265
NOTA BENE Unele trasee montane descrise pe site sau prezentate în albumele foto pot prezenta un risc important de accidentare gravă. Traseele pot suferi modificări în timp şi pot fi diferite faţă de cum sunt ele prezentate aici. Informaţiile oferite de autori se bazează pe propria lor experienţă; ei nu-şi pot asuma nicio răspundere dacă informațiile nu sunt exacte sau de actualitate. Folosirea oricăror informații prezentate aici se face integral pe propria răspundere. Autorii nu-şi pot asuma nicio răspundere pentru consecințele ce pot decurge din folosirea, în orice fel, a informaţiilor prezentate pe site. Deasemenea, participarea la drumeţiile propuse se face pe propria răspundere, fiecare având obligaţia să se autoevalueze corect vis-a-vis de ceea ce implică drumeţia pe munte.
HAI CU NOI Dacă iubești muntele și vrei să ieși în weekend la o drumeţie în natură, în sălbăticia Bucegilor sau în zonele învecinate, te așteptăm sâmbătă și duminică în Gara de Nord la trenul Regio 3021, ora 5:40, primele două vagoane. Nu uita bocancii, rucsacul cu mâncare pentru o zi și hainele de ploaie. Te așteptăm cu drag la o tură pe poteci cunoscute sau mai puțin cunoscute! Ai ocazia să faci mișcare, să te bucuri de natură și să întâlnești oameni noi. Potecile muntelui sunt primitoare indiferent de anotimp. Vezi Cronica săptămânală
Pentru ture mai scurte şi mai uşoare, potrivite şi pentru începători, te invităm la drumeţii alături de SENIORI vineri în gara Basarab la trenul Regio 3023, ora 7:55, vagonul 2 la etaj. Vezi Cronica seniorilor
Drumeţii
Amănunte despre turele săptămânale şi albumele foto aferente în forum la Cronica săptămânală şi Cronica seniorilor.