alt Grohotis plus un mic Zagan, desi parea ca nu: 1-2.11.08

Desi parea ca n-o sa iasa nimic din idee, iata ca pe ultimii metri TOTUSI s-a plecat la Cheia, simbata pe 1 nov. Unii la o zi, altii la 2, si mai multe persoane din grup au fost foarte active in organizarea pe ultima suta de metri!
trasee:
Simbata: debarcare la Suzana, Anca si cu mine ne-am dus mai departe vreo 5km sa abandonam matizel la o margine de drum cam pe unde credeam ca este "Valea Neagra"(nu am nimerit, cu o eroare de aproape 1km...) Apoi intors si la 9.10 s-a pornit pe valea Bobului in sus. Drumul forestier deja cunoscut, creasta 'interesanta". In echipa de 13.
S-a mers sustinut pina la iesirea la liziera padurii, acolo mica regrupare. Vremea nesperat de buna, cald si a iesit chiar si soarele, desi nu era prevazut de meteorologi. Culori interesante de toamna tirzie.
Unii stiau drumul pina la Vf Grohotis, eu gasisem intimplator o descriere a sectorului Bobu Mare-Fata lui Gherghel in ghidul din Muntii nostri, intre nu stia nimeni cit se face si daca o sa incapa excursia in ziua lumina. Si daca vom reusi sa facem toata tura sau vom cobori la balaureala.
Asa ca am cam tras la trap, fara exagerari. A incaput PERFECT.(circa 8h)
De data asta peisajul era mult mai prietenos, doar ca virful ala nu mai venea si a cam durat. Am depasit locul de unde ne-am intors in primavara cind ne-a viscolit, am gasit o baba interesanta, am facut poze, am mincat merisor si intr-un final am atins si virful mult dorit. Acolo s-a declarat pauza mare, cu struguri si nu numai. Si POZE.
citeva picaturi si un pic de vint ne-au izgonit dupa o vreme, si am luat-o la trap, cit ne-au lasat balariile incomode... spre Bobul Mare si Mic. "Creasta" este mult mai larga si ierboasa, fata de Baiu, mai mult ghicesti unde ar fi virfurile. perspectiva este destul de inselatoare. Ne-am intilnit cu o trupa de ATVisti, de acolo, si drumul a fost mai calcabil. La distanta s-a vazut Zaganul, apoi Ciucasul central, Bratocea, Tesla, iar in partea cealalta, prin picla, chiar si Costila(cu racheta).
Am dat de o balta, am decis ca e Turbaria din descriere. Am identificat si Bobu Mic, Anca l-a si urcat.
Ceilalti am mers pe drumul lat de acum. Am coborit serpentinele pe care le asteptam din harta si am ajuns in saua de unde incercam sa ghicim care va fi drumul nostru. Am ghicit corect si intr-un final am gasit si marcajul cruce rosie asteptat (rar dar nu rau). Un izvor, poze si dupa inca o mica bijbiiala la coborirea spre padure-unde ne-am separat pentru recunoastere, deci nu am pierdut timp, am intrat pe un drum frumos in padure care ne-a dus destul de comod pina la sosea, in 'prelungirea' noua a statiunii Cheia. Tocmai la timp, pe la 5, inainte de a se intuneca de adevarat. Am ajuns si la matizel, am lasat poporul acolo si ne-am dus dupa masinile lasate la Suzana. De intors a fost deja pe intuneric. Simbatistii au ramas la picnic pe marginea drumului, apoi pe la 6 si ... au plecat spre Bucuresti. ceilalti 8 ne-am dus la gazda rezervata de Dorin Gherman, unde ne-am instalat si pus de masa mare. Unii au mai avut chef de un drum la alimentara, altii doar au profitat! Apoi nani.
Duminica: ne-am sculat pe la 7, dar a durat ceva pina am ajuns la traseu- s-a hotarit ceva 'mai scurt', dar cu 2 portiuni inedite, nemarcate. Am avut noroc, bariera era pusa la drumul Gropsoare, dar nu incuiata, asa ca ne-am dus frumusel pe el pina in marea poiana de sub Muntele Rosu si Zaganu.
asa ca am inceput traseul tot la 9.10 si duminica!!
Am inceput toti 8 pe un drum de TAF la stinga, unii vroiau mai spre dreapta, asa ca 4 am intrat pe un vilcel alaturat. Eugen si Andra au mers in fata, Rodica si cu mine mai in urma si tare nu ne-a placut cind a inceput sa se ingusteze valea, asa ca dupa strigate ramase neascultate, am hotarit-noi 2- sa iesim in dreapta si sa intram pe piciorul alaturat. Pe culme am dat de un drum destul de bun si lat si ne-a scos intr-un final pe o culme perpendiculara, comoda (dealul Cucului). Eugen si Andra au aparut in curind, cu ceilalti am vorbit la telefon, erau pe aceeasi culme, dar mult in urma. Asa ca ne-am dus in 4 pina la Muntele Rosu si i-am asteptat pe ceilalti la soare, sub statia seismica. La Muntele Rosu "civilizatia" este cumplita, fum, masinime, muzici urlatoare, gratare.
Neasteptat si oarecum incredibil, ne-am intilnit cu Mircea si niste prieteni ai lui, care urmau sa faca circuitul cu Tiglaile si vf Ciucas.
Noi am stat vreo jumatate de ora la soare, apoi am plecat in grup mai restrins sa facem Zaganul cu intoarcere pe un drum nemarcat intre Stina si poiana noastra. Eugen si Dorin au ramas la soare, cu conventia ca de pe Gropsoare le vom flutura polarul rosu al Rodicai sa le dam startul de coborire- urmau sa exploreze drumul 'cel bun', al carui intrare se vedea de sus mult mai bine, si care s-a dovedit a fi mult mai usor si lin, si doar cu vreo 150m mai sus de unde intrasem in padure noi, dimineata.
La 13.10 ne insirasem la pauza de masa intre cele doua virfuri Gropsoare, la adapost de vint. Noi la soare. La cabana Muntele Rosu jos era mai umbra- si s-a comunicat, prozaic, prin telefon mobil...
A urmat creasta Gropsoare Zaganu, cu multe poze. Si coborirea la Stina. Acolo am cautat vreo 10 minute drumul, dar cind l-am gasit a fost o incintare. La inceput foarte bine conturat, pe curba de nivel (incepe sub stina), chiar cu intarituri laterale din trunchiuri de copaci. Apoi incepe coborirea destul de sustinuta unde trebuia ghicit drumul prin covorul gros de frunze. Dar am reusit sa tinem serpentinele si in circa o ora am iesit in Poiana, unde ne asteptau- separat, Eugen la masini si Dorin pe o margine de poiana - venea in intimpinarea noastra (doar ca noi am iesit ceva mai jos de el).
A urmat o pauza de alimentare si plecarea acasa.
Am plecat cu un interval de circa 15-20 de minute, si cu variante partial diferite, dar decalajul s-a pastrat pina in Bucuresti se pare. Eu am prins o coada inca dinainte de Homoriciu, cu miscari de melc, apoi transformate in stationari lungi(mai ales intre Gura Vitioarei si Magurele, PH- ultima trecere a caii ferate!). Centura de est a Ploiestiului inca plina, dar la Barcanesti am avut noroc de dirijori, asa ca am intrat repede in fluxul de pe DN1. Plin, asa ca am ales sa o tai spre Buftea prin Corbeanca. Drum cirpit aproape tot, baiera la Buftea, scurt, altfel bine. Pe la 8 fara 10 debarcare la Basarab.
Anca a ajuns la circa 20 min dupa noi in Bucuresti, alegind o varianta de Slanic... dupa 10 min de coada cam dupa Valeni si pastrind decalajul de timp de la pornire.
A fost o excursie pe cinste!

Grohotisul in poze pe net:

www.carpati.org/jurnal/muntii_grohotis_v..._si_varful_bobu/961/

si Ciucasul:
www.iic.ro/numar-arhiva/2746
www.iic.ro/numar-arhiva/2702


Rodica