RT Sinaia-Piciorul Tufa-Valea Rea-Sinaia-14.02.09

Simbata 15 februarie 2009
Ne intilnim noi "floristii" in personalul 3001, nu sintem prea multi, dar sintem parca din ce in ce mai apropiati, si asta e ceva, pentru ca in general greutatile apropie, si, Slava Domnului, nu e cazul de asa ceva. La inceput e perioada de tatonare, se ride mult, poate nu cu motiv, dar sigur cu folos (risoterapie), se trece de Ploiesti si se trece la lucruri serioase (stabilirea traseului). Ca de obicei, la inceput nu sint prea multe idei, nici participanti prea multi nu sint, dar pina la urma tot se face de vreo 4 trasee: - Doamna Virginica, Mirela si Veronica in Comarnic, Doamna Mirita &co in Valea Larga, echipa noastra in frunte cu Eugeniu Rusu in Sinaia,Mariana Bocan si alte floricele in Azuga..
Pe peron facem jonctiunea cu echipa care a venit cu acceleratul (au inceput trenurile sa mearga dupa program (sper sa nu le deochi)) si incepem urcarea pe Tufa. E un urcus cam abrupt, dar nu il putem simti fiind ocupati cu admirarea naturii. A nins de curind, zapada nu e multa, 20 cm, numai buna de mers si e o zapada curata, care scoate in evidenta frumusetile care ne inconjoara. Pe mine atita frumusete probabil ca m-a imbatat, asa ca am inceput sa cint. Nu stiu daca am bucurat pe cineva, unii spuneau ca nu stiu cuvintele cintecelor, altii nu recunosteau melodiile, dar pot spune acum ca am facut-o pentru pasarele, ele ne-au bucurat de atitea ori cu cintecele lor, incit am zis sa le rasfat putin si pe ele. Au ramas puternic impresionate. (cine nu crede, se poate duce sa le intrebe). Tot din urcus imi mai amintesc cum se jucau pomii cu zapada, o aruncau din virful lor , dar faceau asta cu schepsis, incepea zapada sa coboare, se raspindea in firicele mii, ca un voal, care dupa un timp parea ca se face din nou bulgare ce exploda din nou.
Ajungem repede (ce e frumos intotdeauna se termina prea repede) la golul alpin. Ne regrupam, facem o scurta papa-pauza, apelez la toata autoritatea de care dispun pentru a face o poza de grup si continuam urcarea. Acum simtim si vinticelul care adia destul de frumos. Imi spun ca asa-i la munte si continui urcarea. Frumusetea urma cind ar fi trebuit sa mergem cu el in fata. Nu stiu ce as fi scris, pentru ca Domnul Eugeniu Rusu si Virgil Udriste au luat hotarirea inteleapta de a o coti la dreapta, asa ca am fentat vintul, mergeam pe curba de nivel, eram aparati de munte, era o poezie, gheata chiar daca era, era sub zapada, asa ca nu se simtea, si am mers ca o armonica, ne stringeam si ne raspindeam dupa pofta inimii, fara sa facem efort mai deloc. La un moment dat am vazut si un iepuras prin padure, si vederea lui a desteptat rafinamentul privitorilor, au inceput sa-l asorteze cu masline, sa-l impaneze cu usturoi, sa-l stropeasca cu un vin sec, si sa-l incalzeasca la cuptor, la foc mic.
Am fost treziti din visarile culinare de coborirea care a urmat. A fost cam ca in filmul Pintea Haiducul, cind erau incoltiti haiducii de potera. Am luat-o cam de-a dreptul, se cadea pe moale, si partea plina a paharului era ca ne gindeam cit de greu ne-ar fi fost sa urcam pe acolo. Ajungem (din nou destul de repede) in Valea Rea. Cred ca rautaciosi au fost cei care au botezat-o asa, pentru ca e o vale tare buna, ne mai amagea putin cu soarele, il vedeam tot mereu in fata, dar pina la urma ne-am bucurat si de atingerea lui. Si mergem, si mergem, si pina la urma inchidem circuitul, ajungem de unde plecasem, numai ca pe cealalta parte apei. Ajungem si in gara, si, surpriza placuta e ca vine si trenul la timp. In tren o sarbatorim pe Anca Anusca , si, da-i cu bere, da-i cu vin, mai drege-te cu saratele si dulciuri, uite asa ajungem parca prea repede in Bucuresti, si se termina inca o zi care a fost parca prea scurta, si totusi au incaput in ea atitea lucruri frumoase ...
Ceva poze aici.
Excursii frumoase!

Excursie extra (si reporter!) - cu multa lumina si veselie in poze si peisaj! Cu totul alta "Tufa", decit a noastra, cu o saptamina inainte! desi aceeasi pe care o cam fac eu "de narcise", cel putin ca traseu-partial. Apropo de mers invers din vale la brina...

Miriapodul s-a metamorfozat in armonica... abia astept sa vad ce fatza va capata in urmatorul RT