RT 26.04.2009 - Valea Alba-platou-Schiel

Echipa: Eugen, Anca, Rodica, Cristina, Andra cu un prieten & moi

Prognoza capricioasa a lunii aprilie ne-a cam dat peste cap planurile de weekend, dar nu ne-am lasat pina la urma, si fiind tineri si nelinistiti (sic!) si flexibili, dupa o simbata promisa ploioasa am 'dat adunarea'...pe la prinz! simbata am facut o plimbare cu Lavinia si Andra la Corbeanca/Mogosoaia, la cules de lacrimioare si stevie si poze culturale la castel. La intoarcere ne-am despartit la ora 5, la Anca, unde l-am lasat pe matizel la odihna si am plecat... in 4, cu Anca soferita spre Busteni - Caminul Alpin.
Drumul a fost lejer simbata dupa-masa, muntii aratau frumusel, dar cu zapada abia ninsa, asa ca inca nu stiam ce ne asteapta a doua zi. Cristina a venit ceva mai tirziu cu trenul, ne-am cazat in camera "noastra" cea racoroasa, care de data asta s-a dovedit mai calda (ca tot adusesem sacii de dormit!).
Cutremurul nu l-am simtit decit prin "blocarea telefoanelor mobile", ulterior primind informatii de la diversi "corespondenti de presa", fiecare cu impresii personale (re)simtite sau nu (diferite!).
Am vorbit si cu Andra, i-am spus sa nu imi aduca coltarii de la Andrei(ca eu, din 2 perechi personale, venisem FARA!), pentru ca am primit unii imprumut de la Dan. A ramas ca ea vine cu un prieten duminica dimineata si ca ne vor ajunge din urma pe drum, si comunicam despre ce si cum.

Dimineata pe la 8 s-a dat startul, si am luat-o in formatie de 5 in sus pe drumul Munticelului, varianta alpinistilor spre valea Alba (putin dupa ora . Dimineata era splendida, devreme muntele a fost scaldat in lumina "aceea" roz, pe care o stim multi dintre noi, se vedeau toate detaliile clar- ca zapada noua dadea contrastul necesar studierii peisajului. Ziua promitea sa fie frumoasa.
De cu seara Eugen fusese pe la Radu Radulescu pentru update despre starea vailor, la sugestia lui Dan. Vestile erau amestecate, nu grozave pentru vai, plus ca abia fusese si un accident urit vineri seara- un baiat cazut in valea Cerbului. Radu a spus ca Alba poate ca da, la coltari, de vazut cit a nins nou, Pripon nu, si nu s-a coborit inca pe vai cu schiurile.
In general anul acesta zapada se pare ca nu prea indeamna la mers pe vai, e cam rea/putreda.

Drumul pina la verdeata a fost frumos, am gasit brebenei sub zapada si am avut parte de soare. Si de citeva urme proaspete, erau 2 in fata noastra pe care i-am vazut la Verdeata, unde au si ramas (se pare). poate aveau alte planuri, nu stim- vreo Albisoara? sau doar picnic?(mai putin probabil)

Valea Alba era mai alba decit vreodata, necalcata. Nu am stat mult pe ginduri, am luat-o in sus cu Eugen in frunte, deocamdata la bete si bocanci. Zapada era bunicica, au mai trecut in frunte si Anca si Cristina (care lua lectii si indicatii pretioase cum sa faca urmele!!, ca incepatoare in ale vailor cu zapada). Am vorbit cu Andra la telefon, trenul lor avea intirziere, dar le-am zis ca pornim in sus (fara coltarii pusi) si sa vina pe urmele noastre.
Dupa o vreme a mai aparut un grup de 5 in vale, erau niste baieti din Brasov, care au profitat de urmele noastre o bucata. La o "avalansa" laterala cu "valuri" de minicrevase :mrgreen:
s-a dat pauza si i-am lasat sa ne depaseasca/ sa mai munceasca si ei!! fetele si-au pus coltarii, Eugen si cu mine inca nu. Brasovenii incoltariti de jos au batut urma de acolo in sus, la un moment dat am pornit si eu dupa primii doi, ca s-au insirat si ei pe vale, oarecum. La Cirn treaba s-a complicat(baietii ne-au zis sa nu venim dupa ei ca e nasol- n-a fost chiar asa- am dat de zapada mai inghetata, si deasupra stratul superficial era mai mare. Buni ar fi fost coltarii din rucsac, si pioletul de pe rucsac, mi-am zis eu, dar aici nu era de oprit, si nici ceilalti nu pareau dispusi sa astepte pina mi i-as pune, ca soarele se cam ascunsese si era racorica. Mai mergea totusi, le-am rugat pe fetele incoltarite sa bata un pic mai tare urmele pentru noi- sa ne intre boturile de la bocanc mai bine si noua. mai cu o mina de ajutor, mai cu un bat pliat!! (boala celor telescopice e ca se inchid cind ti-e lumea mai draga) am depasit si Cirnul si vinam deja un loc de oprire pentru echipat. Dar n-a fost sa fie, m-am cam chinuit pina spre mai sus. Invatatura e sa pui coltarii cind ti-e bine, nu cind nu-ti mai vine sa te opresti. ma bucuram ca eram macar cu haina peste tricou, ca altfel ar fi trebuit sa ma si imbrac, asa la limita mergea!! initial cam transpirasem.

Cu cit urcam, era parca un pic mai dusmanos, ne indreptam si spre un fel de ceata, si ne mai contraziceam apropo de am trecut sau nu am trecut de intrarea in BMC si mai povesteam de brina vaii Albe si de "marcaje" esentiale si daca ar trebui sau nu sa existe. De vreme ce aveam chef de asemenea comentarii, inseamna ca nu era chiar asa de fioros, nu??

Antemergatorii nostri intrasera intr-un loc pe lateral dreapta, noua nu ne-a placut ideea: de ce au parasit valea? Era mai inghetata zapada sau mai mare, dar era Ok, cu un mic ajutor, un pic de largit urma, nu erau probleme. Am gasit un loc de popas, ne-am mai imbracat, eu am incercat sa pun coltarii, dar cind am tras de chinga s-a rupt brida din spate, asa ca am ramas tot neincoltarita. In schimb am renuntat la un bat si am scos pioletul, ca "ma saturasem" de masochism. figura a fost ca dupa acest moment ... s-a pliat al doilea bat!!
Aici s-a si mincat un pic, ciocolata sau fructe, dupa preferinta. dar nu prea era de stat, asa ca ne-am grabit sa plecam, ca era cam frigulet!
Ultima bucata n-a fost chiar atit de rea, nici foarte lunga. Urmele baietilor s-au intors un pic mai sus in vale, asa ca "bolovanul de pauza" l-am ocolit fiecare grup pe alta parte.
La sfirsit am urcat pe iarba(acoperita evident de zapada!) si ne-am apropiat de obirsia/buza vaii si de... ceata. ma gindeam la "copiii" care veneau in urma, unde erau oare?? ca pe ceata ar fi fost cazul sa fim toti grupati. de la inceputul urcusului nu ne-a fost de telefonat, si cind ma uitam in urma dupa Cirn nu prea am mai vazut pe nimeni (dupa ce ne-au depasit toti baietii din grupul brasovean).
Dar, surpriza: abia am iesit sus si au aparut si ei, m-au ajuns cind "dadeam in gropi" pe ultimii metri! ce bucurie!! Am stat pret de citeva poze, sa se mai zareasca o bucata de releu si eventual directia de mers, si vremea a fost prietenoasa cu noi, ne-a lasat sa vedem incotro s-o luam... spre Babele (ca ne hotarisem deja ca NU coborim pe vale ci vrem drum marcat!!! Spre Sinaia, spre sud - directia, ca dincolo e urit!)
Inca ne gindeam ca vom avea de tropait cam mult, dar eram cam la un gind toti, de o fi ... decit sa riscam tropaim cit o fi, ca avem si lanterne unii dintre noi! era devreme inca, dar nu se stia care este starea zapezii si eram un pic cam obositi dupa urcus.
Era pe la ora 2, si am pornit voiniceste spre Babe... asa mai tragind cu ochiul spre drumul Babele-Caraiman si unde ar fi bine s-o mai scurtam. Nu aveam nici un chef sa tropaim toata distanta pina la cabana Babele, sperind ca de acolo sa gasim ceva urme macar, sa ne usureze mersul spre Piatra Arsa. Si vara e destul de tropait, dar nu ne-am descurajat, hai la trap. Am luat-o inainte convinsa, la inceput cu Corina, apoi cu "aripa cea mai tinara", si am taiat frumusel spre marcajul din vale, pe un picior lung si relativ lin. Mergea, ii dadeam inainte sa nu le dau timp celor din urma sa vina cu 'alte idei'!(recunosc...) speram sa nu ma injure prea tare. Dar se pare ca a fost consens. Am ocolit Babele, scurtind un pic- fara sa ne epuizam prin prea multe gropi, din fericire. Am cam mers intre drumuri, interceptind poteca Babele- Piatra arsa, apoi trecind in poteca ce vine de la Caraiman si merge spre cantonul Schiel/Jepi.
Deja in zona aia se "vintura ideea" ce ar fi Schiel?? cu varianta vilcelul Mieilor desigur! ca parca Piciorul Pietrei Arse e cam departe. O parte din grup era in premiera pe aici, sau in orice caz in premiera de iarna.
Mai o zona cu niste "dat in gropi", mai pe deasupra cit de cit, am ajuns cu bine si in vilcel, mai prietenos decit m-am asteptat eu.
Cind am ajuns in poteca Schiel am pus si de o mica pauza, Andra si coechipierul ei au luat-o inainte sa prinda trenul, Corina care avea bagajele la camin a ramas cu noi, desi tot cu trenul urma sa plece. Pe lanturi a fost binisor, ca de primavara, dar bine. Cu grija si atentie era OK. Surpriza a venit la Briul lui Raducu.
Aici am facut si ultima poza a zilei, ca pe urma nu mi-a mai ars. Imi pusesem deja de la intrarea in poteca pioletul pe rucsac, aici a trebuit sa il scot.
Pe tapsanul de deasupra briului erau 2 turisti, au coborit inaintea noastra, si tot aici ne-au ajuns din urma Brasovenii "nostri" din valea Alba, care presupun ca au venit via cabana Babele. Fata de iarba din dreptul Briului era o panta scirboasa de zapada putreda, inclinata si deloc imbietoare. Asa ca a inceput distractia si am tinut-o cu alternante de chestii scirboase (similare)-scursuri de avalanse- limbi de zapada si bucati de poteca acceptabile pina la belvederea de la "mese". Vorba lui Gogu, s-a cam lungit Schielul asta de la o vreme!! Acolo am facut o mica pauza, pret de o caisa uscata. de acolo locurile neprietenoase s-au limitat la un pasaj- doua cu pojghita de gheata ocolibila si pamint, in general. doar ca ne "plictisisem", mai ales ca incepeam sa resimtim placerea bocancilor tari de tura de iarna.
ne-am "tirit"(in pas cit mai alergaret) pina jos la statia de la telecabina-ora 7 circa, unde in urma consensului general, ne-am dat intilnire cu Marian, taximetristul nostru favorit de Busteni, care ne-a dus la pachet la Caminul Alpin.
vazind traficul de DN1, Anca a propus sa plecam la 8 de la Camin, s-o lasam pe Cristina la Sinaia la gara si noi ceilalti sa ne continuam "aventura" auto pe cararile DN1-iste cu varianta Balotesti-Tunari-Pipera (pentru mine premiera!! :mrgreen: )

Varianta Valcelul Mielor pe Schiel pe unde este ?
PS. Am citit pe nerasufulate jurnalul ... mi-a placut foarte mult!
Zapada "putreda" - cred ca iti piere rasul cind dai de ea ...

Vilcelul sau poate valea Mieilor este valea din cotul potecii dupa lanturi, cind se trece in padurea de jnepeni pe "curba de nivel" sub Casa naturalistilor. Este varianta de iarna consacrata oarecum. Vara este o vale destul de prietenoasa care vine din saua unde se desparte varianta spre canton din drumul de Caraiman. Are iarba/flori... in sezon desigur, e linistita si placuta. O scurtatura bine de stiut si vara cind vii dinspre Babele sau Caraiman. Vezi poza atasata.
Noi am avut surpriza sa vedem niste urme spre sfirsitul ei(spre Schiel) aparute ca din senin, am si comentat ce o fi cu alea? De la Andra am aflat ca apartineau lui Marian Curculescu si coechipierului sau, care urcasera pare-se o Comoara si iesisera sus, nu prin Briul lui Raducu (dupa cum arata zona Briului, nu ma mira alegerea lor). Din ce mi-a zis Andra am tras concluzia ca probabil era vorba de Comoara Brinei... dar nu am informatia de prima mina. Am mai auzit ca s-ar mai fi urcat (de un veteran florist) citeva vai in primavara asta, tot ceva valea Comorilor(de mijloc?), poate Seaca dintre clai si Malin. Din pacate nu mi-a stat mintea acolo, ca sa fiu o sursa veridica. Asta doar ca sa se stie ca nu noi am facut prima vale in sezonul acesta de primavara (si ma refer doar la membri clubului nostru).

Felicitari pentru tura dar nu si pentru faptul ca nu ti-ai uzat coltarii, dimpotriva.
Sunt un invidios si rautacios ! M-am bucurat si am transpirat citind; sper sa nu fac si febra musculara.
Multa sanatate si salutari tuturor
Vin si euuuuuuuuu curand