RT 1 mai "muncitoresc" 2009, Macin

Am plecat 2 echipe in Macin de 1 mai anul acesta. Stiti si voi ce surprize ne-a rezervat meteo, prognoze schimbate de la o ora la alta, si din "singurul loc unde nu va ploua", Macinul a devenit... cu "ploi slabe" care nu au fost atit de slabe, si poate ca weekendul acesta prelungit a marcat recordul secolului in zona!! :mrgreen:
Despre echipa lui Noni et co stiu doar din auzite, de la Virgil, asa ca voi povesti pe scurt doar aventura noastra: 8 coechipieri in 3 corturi si 2 masinute.
Planurile erau mari, urmind unui studiu de citeva zile -cu emotii si citeva necunoscute. Vroiam si Tutuiatu/Greci pentru cei care erau prima data in Macin, visam si la cheile Chediului, iar piesa de rezistenta era desigur Culmea Pricpanului, pentru ziua "lunga" de 2 mai. Daca vremea va permite, desigur.
cazarea la cort, in "campingul" din valea Serparu... despre care banuiam cam unde este, dar nu stiam exact cum se ajunge acolo. Probleme: gasirea locului de campare, alimentarea cu apa, prognoza meteo.

Plecarea: 1 mai dimineata , dealul Mitropoliei, ora 7.15-7.30. De fapt s-a plecat dupa 7.50.
Abia am reusit sa ne adunam si sa ne inghesuim bagajele si rezervele de apa potabila in masini, dar am plecat vesel si cu soare spre A2 si Cernavoda. Trafic acceptabil. Premiera pentru mine drumul.

Escala la Cernavoda: vizitarea parcarii de la centrala nucleara, grup 1. fotografiatul interzis.
De acolo am urmat un drum deosebit de pitoresc pina la Greci. Am parcat la marginea satului pe drumul Tutuiatului.

Primele poze din tura au fost pe la 12.30. Caldura mare, inca vreme buna.
Am luat-o pe valea Morsu, ne-am intilnit cu oi si capre, dar si cu turisti destui. Pe drumul de cariera am ales o alta varianta de urcare in Tutuiatu, nemaiajungind sub cariera din Ghinaltu. Pe urcus ne-am intilnit cu primele flori/maci si sopirle. Poze. Pe Tutuiatu era pelerinaj, virful plin de lume - ne-au si trimis spre Ghinaltu, ca acolo ar fi Tutuiatu, nu aici! Nu ne-am lasat insa, intr-un final ne-am cerut si noi dreptul la poza de virf, de pe bolovan!!

Apoi am coborit la Fintina Italienilor, totusi se mai putea lua apa - informatia de ultima ora era ca izvorul necesita reamenajare si ca saptamina viitoare s-ar organiza o actiune in acest sens de un grup din zona.(Carpati.org)
In apropiere era o tabara de corturi, am trecut de ea si am refacut partial drumul de anul trecut, cu Doina spre "Calcata". Dupa noile harti, cred ca virful respectiv ar fi Cavalu.
Nu am ajuns la capatul drumului, inca era de urcat cind ne-am regrupat si a inceput ploaia. Aceasta ne-a imprastiat iar, in cautare de adapost. mai stind sub bolovani, mai cu pelerina si incredere ca se va opri ploaia, am mai continuat, cu pauze. Ne-am despartit si ne-am reintilnit, pe grupulete mai mici. Asa am intilnit si prima testoasa a zilei, spre bucuria celorlalti, mai ales fotografi.
Practic ne-am separat pe doua subgrupuri, care am coborit la oarecare distanta unii de altii. Iarba si stinca s-au dovedit alunecoase si neprietenoase. Alta broasca testoasa a facut bucurie grupului si a devenit subiect de fotografii si filmulete.
Ne-am murat un pic, apoi ne-a luat in primire ceva vint, sa ne mai usuce.
usurel ne-am intors la masini si ne-am adapostit o vreme in casele parasite din marginea satului. Dupa ce ne-am adunat de pe drumuri si a mai trecut o aversa, am plecat sa ne cautam locul de campare. Cu ideea de a reveni duminica dimineata la Greci pentru a explora zona sudica spre Pietrele Mariei si Cheile Chediului si virfurile Moroianu/Ioanesu.

Am vazut un numar de drumuri de tara, noroiaoase si in sfirsit a aparut si drumul "mai serios" al carierei de piatra. Este marcat si cu o sageata "spre Manastirea Izvorul Tamaduirii". Din acest drum se desparte o varianta spre manastire, spre stinga, iar spre dreapta am continuat noi, peste cimpuri, cu ceva noroaie, pina in valea Serparu. Am zarit masinile parcate deja, in numar semnificativ. Urcusul nu a fost chiar simpatic, Roxi a si avut un pic de tras pe un pasaj, dar amindoua masinile au ajuns la tablourile indicatoare ale Drumului Pricopanului. Aici am hotarit sa ne oprim si sa campam - ceilalti erau peste un vilcel uscat (firul vaii). Accesul in "insula" campingului se facea printr-un sant- din drumul nostru, sau, cum aveam sa aflam a doua zi, exista si o varianta pe partea cealalta a vilcelului, prin curtea unei ferme de cercetare parasite (citeva case si alte 'acareturi' in parasire), plus o locuinta (post) de ranger al parcului.
Seara a devenit placuta, am vazut si luna. In camping era veselie, s-a cintat. Noi am ascultat ceva muzica, dar de dans nu prea s-a pus.
In timpul noptii a plouat initial foarte slab, cu pauze. Spre dimineata a venit insa si o plaoie tare care a reusit sa ude corturile si nu numai. Era asociat si cu rafale de vint care lipea foile cortului.
Ne-am sculat, am constatat "pagubele" plus vremea "improbabila" care nu ne-a convins sa plecam de dimineata in tura. Am tot sperat sa se mai linisteasca sau sa se retraga ploile. Asa ca nu ne-am hotarit sa incercam sa ajungem al intilnirea cu grupul lui Noni, cu care vorbisem "teoretic" cu o seara inainte ca am putea face Culmea impreuna cu ei.
Prima miscare a fost ca jumatate din efectiv sa isi caute loc de pus masa intr-un "hambar" al fermei. Acolo s-au intilnit cu rangerul si in final au obtinut acordul acestuia sa se mute cu cortul acolo. Au facut un pic de ordine si curatenie si au mutat cortul. Cum Florin esta alergic la praf, ceilalti 4 am decis sa raminem afara, dar am trecut masinile pe partea cealalta a vilcelului, ca sa nu avem probleme cu plecare pe sleaul pe care urcasem deja greu inaintea ploilor. Am plimbat si celelalte corturi si le-am pus sub un copac in camping.

Pe la prinz am decretat ca prognoza spunea ca TREBUIA sa se opreasca ploaia si deci hai sa plecam in traseu, macar jumatate de creasta Pricopanului. In 5 am plecat pe valea Serparu, pe un drum frumos si bine marcat. Cum ideea era sa facem bucla cu Fintina de Leac, in momentul in care poteca coteste puternic spre dreapta, am tras spre drumul "de care" de sub Vf. Piatra Riioasa (probabil!). Acest drum este destul de usor si taie de-a coasta muntele, intr-o curba foarte larga, ajunge intr-o sa adinca cu loc de popas amenajat. Pe traverseu am identificat piatra curbata/alveola denumita "Mormintul".
In dreptul locului de popas, surpriza: marcajul are o bifurcatie, una urmind drumul in continuare printr-o padurice tinara. Cealalta varianta urca pe un teren accidentat/cariera peste virf si se intilnea cu prima varianta intr-o sa larga.
Apoi a urcat un virf "excentric" cu cruce dubla in virf si virfurile Vraju. Acest virfulet este un loc bun de privelisti spre vale si manastire. Din Vraju 2, poteca coboara printr-o bucla larga si o mica padurice la Fintina de Leac. Fintina nu prea are apa potabila... in constructia respectiva era apa dar cu flori aruncate in ea, iar pe teava abia picura. Mai in amonte era o groapa deschisa in care se adunase apa.
mai jos- pauza la un loc de picnic amenajat cu mese si banci de lemn.
Intoarcerea la cort a fost prin cariera.
A mai urmat o seara si noapte ploioasa, asa ca dimineata creasta era in ceata si singura varianta de votat a fost plecarea acasa si turism auto pe drum.
Am plecat spre Macin, i-am facut cu mina rangerului "nostru", si am dus gunoaiele la cutiile de gunoi disponibile cu largete pe drumul de intrare in oras. Am remarcat curatenia si tomberoanele de colectare separata pentru reciclare. Am contribuit si noi cu citeva PET-uri la tomberonul specializat din curtea unui bloc de locuinte.
A mai fost o mica ploaie, apoi am iesit de sub nori. Nu am vazut vreo indicatie spre castrul Arrubium, asa ca am plecat spre Smirdan. Vreo doua opriri pe marginea baltilor pe bratul Macin pentru poze artistice/pastel.
Apoi la bac si am ajuns la Braila. De la Braila am luat drumul spre Urziceni, via Pogoanele. relativ bun, cu peisaje "linistite" si doar o portiune mai rea chiar inainte de intrarea in Urziceni. Iar de acolo "autostrada" de Moldova! cu radarele sale criminale de la Cosereni (2) si satul urmator, Movilita, parca.
Pe la 3 si jumatate am ajuns "acasa"...

update de la Andrei, raportez cu bucurie (apropo, putea sa puna si el linkul!! :mrgreen: ):
www.carpati.org/jurnal/s%E3_facem_s%E3_f..._nu_fie_r%E3u_/1392/
bravo!!!AU REPARAT IZVORUL de pe valea Morsu!!!! (vedeti si pozele si raportul celor de la carpati.org!)felicitari-felicitari-felicitari!
Si ei zic ca vor sa refaca SI fintina italienilor!

refacerea/repararea ORICAROR izvoare (fintini) in Macin este un proiect extrem de laudabil si util!!!!