RT 9-10mai 2009 Malaiesti-valea Gaura

Pe o vreme excelenta cu vizibilitate deosebit de buna si incredibila la cit de cald a fost(poate putin prea cald pe alocuri!), in conditii de zapada stabila bina inmuiata... :mrgreen: dar nu prea rea, am facut o iesire foarte frumoasa la Malaiesti, in echipa de 4, cu Eugen, Anca si Cristina.
Prestabilit era doar cu primii doi, altii au vrut neaparat sa urce Malinul, si cum planul lor initial a fost la o zi, in ciuda tentatiei am zis ca nu e de mine, e prea mult. Asa ca am ales excursia noastra, vazind si facind. Dupa experienta de anul trecut de 1 mai nu eram prea siguri de conditiile de pe drumul Take Ionescu, dar am aflat telefonic de la cabana ca erau urme pe acolo, mai trecuse cineva inainte, asa ca erau sperante.
Am venit cu 3001(cu aere conditionale!) sau acceleratul (cu intirziere!), ne-am regrupat in gara Busteni si am luat o masina pina la Gura Diham. Cind plateam taxiul apare in spatele nostru masina lui Dan, venit de la Caminul Alpin impreuna cu 2 coechipieri, Vasile si Elena. Sa ne fi vorbit ca nu ne-am fi intilnit!!
Noi am ales sa urcam pe la Poiana Izvoarelor, ei pe la casa de Vinatoare Coltii Morarului, ei usori si rapizi, noi mai incarcati... asa ca in Pichet au trecut inaintea noastra poate cu 15minute. Noi mai facusem o pauza la cabana si diverse alimentari cu apa, cumparat ciocolata, poze, pe drum. Cum ei se intorceau in aceeasi zi prin Glajerie si Cristina nu era inarmata cu fiare(!), stabilisera sa ne vedem in Malaiesti, si sa ii dea un piolet ceva si ei, pentru a doua zi.
Am mers usurel si pe indelete, pe urme bune, pe multe traversari cu zapada. Soare, poze... La ora 3 eram la cabana, unde ne asteptau cimpii cu brinduse si ceva lume. Au mai sosit si altii pina seara, cabana s-a cam umplut (nu exagerat), si au fost unii si cu cortul, cum am constatat dimineata.
Am facut jonctiunea cu grupul lui Dan, le-am confiscat materialele tehnice (2 pioleti si o pereche de ochelari de soare, daca tot ni s-au oferit!! :lol: ), am facut poze "de grup", dupa care ei au plecat la vale, iar noi ne-am instalat la lenevit la soare, mincat, pozat.
Am luat cite o ciorba buna dupa preferinte, am mincat afara ca era foarte placut. Unii au baut si bere.
Apoi am stat afara si ne-am tot mutat spre Bucsoiu dupa cum venea umbra, si cind n-a mai fost (soare), am intrat in cabana.
Desi se anunta o petrecere, nu am fost prea deranjati, am dormit destul de bine si nu a fost frig.
Dimineata am iesit la pozat rasaritul, o zi frumoasa iar, desi la inceput erau citeva "pete" de nor pe sus. Am sperat ca Bucsoiu si Hornul sa isi dea jos caciulile cam colorate cu venirea soarelui, si asa a fost, la ora 8 cind am pornit in sus deja arata totul promitator. 2 baieti coborisera pe Hornul mare cu o zi inainte, asa ca aflasem ca se merge bine, doar sus ar fi fost mai inghetat.
Pe drum a fost OK, ni s-a asociat si un baiat, despre care ulterior am aflat ca era pe un proiect de voluntariat la Brasov: Jason. Nu prea era echipat de iarna, avea doar un bat de lemn (mai solid, e drept). Ne-am uitat putin la echipamentul lui cind ne-a intrebat daca poate veni cu noi, am fost putin cam "intrebatori" probabil, dar ne-am zis ca daca sint probleme se poate intoarce eventual. Inainte de a intra in horn ne-am oprit sa ne incoltarim, cei care aveam. Eugen ii daduse Cristinei coltarii lui, bazindu-se pe experienta si pe noi care sa ii mai mai largim un pic treptele. Asa ca cei neincoltariti au fost luati "intre noi" cei coltosi!
Urcarea pe horn a fost in conditii bune. Iesirea la cornisa mai inghetata a fost imbunatatita cu citeva trepte sapate cu pioletul de Cristina si am ajuns toti bucurosi sus. Pe linga noi a mai urcat inca o echipa de 2, dotati cu pioleti. la inceput au profitat de urmele noastre, apoi au luat-o inainte... la indemnul nostru!(ca-s mai tineri, adica!!)
Acum urma sa vedem cum continuam daca ne incumetam sau nu pe Gaura. Ceilalti s-au descoltarit, eu am zis ca mai bine nu, prefer sa merg cu ei, desi erau zone de iarba dar si de zapada. M-am dus sa testez terenul/ zapada, nu trecea de genunchi asa ca am sperat ca va fi bine. Am coborit, la inceput mai cu neincredere, pe urma nu intelegeam de ce ceilalti nu vin si am intrat putin in panica la gindul ca va trebui sa urc totul inapoi... ceea ce nu ma atragea deloc. dar, in sfirsit, au aparut si ei !!
Caldarea superioara a fost o placere, mai jos au aparut si pante ceva mai tari. era bine, desi drumul lung si nu stiam cum vom ajunge acasa, eram bine dispusi si tropaiam spre vale.
Am facut si o tumba, dar nu a fost nevoie nici macar sa frinez, ca nu era "unde sa ma duc"... sigur ca pantalonii s-au udat, dar era cald si se vor usca.
Toate bune si frumoase, peisaj etc, pina cind am ajuns la urmatorul prag. Incepea cu o panta de zapada cam lunga si inclinata (spre 60 de grade as aprecia, daca nu exagerez din motive de morcov, poate pe bucati si mai mult?), la care eu am decis la un moment dat sa ma intorc invers(cu fata la panta).
Asa am coborit mai sigur, facind trepte bune. Lungimea pantei era dublata si de perspectiva unei opriri cam nefericite probabil abia la pragul de stinca de dedesubt, in caz de cadere. Pragul cu pricina era la (deasupra ) hornul(ui) cu cablu, pentru cei care stiu traseul vara. Pina la stinca de deasupra hornului s-a mai indulcit panta, ne-am mai relaxat, asa ca sa ne refacem psihic pentru urmatorul hop. In caldarea de sus imi scosesem coltarii, la horn am decis sa ii pun la loc, si bine am facut, mi-a fost mai usor sa cobor pe probabil cea mai dificila portiune de traseu din ziua aceea. Pe horn era rimaie, se auzea si apa, era riscant, asa ca am coborit pe un vilcel lateral(prin stinga). Mai inghetat, cu o mica ruptura de panta si o "creasta" de zapada intarita spre iesire, de 'calarit'. Cit m-am incoltarit ceilalti au luat-o mai inainte, si l-am ajuns din urma pe Eugen la punctul cu o mica rimaie/ruptura, probabil cel mai rau loc din acea portiune.
apoi am trecut mai jos, unde locurile erau doar imbirligate dar erau si jnepeni si bolovani si am iesit "la lumina". Relache- si privind in urma am vazut ca mai vin 2 dupa noi.


De aici problemele erau doar legate de lungimea traseului, tropait si iar tropait. Am traversat o avalansa si am gasit primul fir de apa (mult dorita pe o zi atit de calduroasa)


De la Stina Gaura am ales sa coborim la Simon, drum frumos in afara unei portiuni de padure relativ uscata si anosta cu panta continua. Mai priveam in urma, mai admiram poienile prin care treceam pina la iesirea la marginea satului. De acolo mai erau vreo 8km, dupa spusele dlui Boboc, noua ni s-a parut o vesnicie de tropait pe un drum prafuit, mai trecea si cite un dobitoc pe roti... nu zic mai multe, si la sfirsit inca vreo 3-4km de asfalt. In ciuda faptului ca de la drum mi-am pus adidasii, m-am ales cu niste urme bine colorate la glezna mea de gazela... cam maronii, plus alte bucurii, dar ranile mi le-am inventariat acasa, si "lins" a doua zi , uitindu-ma la pozele descarcate din aparat.


Statia lui Codreanu este in colt la iesirea in DN: Am ratat cursa de 4.30pm, care s-a grabit si am plecat cu masina de 5.30pm, care a venit un pic mai tirziu. bilet 4 lei, apoi imediat am avut noroc de 23 si pe la 6.50pm cumparam bilete pentru IC in gara Brasov.