Vilcelul cu fereastra 22.08.2009

Vilcelul cu fereastra - Creasta nordica (vf Ascutit) - Briul Cioringa Mare (1B)

Cu Andra am dormit la marginea drumului, sub tapsanul de pe valea Podurilor, in cort. Intre masini si alte corturi.
Am ajuns destul de tirziu la Plaiu Foii, pe intuneric, suparata pe drumul rau si surprizele locale- nu se mai poate parca in fata cabanei si se pare ca nici campa la locul cunoscut, din cauza unui litigiu. Obosite si epuizata nervos (eu), am montat cortul linga drumul prafos pe care si la ora aia mai treceau masini, cind a sunat Anca de la Busteni (9.30). Mi-a confirmat ca vor veni simbata dimineata incoace si ca vor pleca la 6.30. Am rugat-o sa ma anunte cind ajung in Zarnesti, ca sa estimez exact sosirea lor sa fim gata de tura cind ajung ei.
Am plecat din Plaiu Foii intr-o echipa largita Floarea de Colt+ Clubul Alpin Roman, cu Dan, Vasile, Elena, Eugen, Anca, Costi si Camelia (culesi de pe la Risnov), Andra si cu mine. Din pacate Elena si Eugen au renuntat pina la Orlovski la excursie, din motive de sanatate: Eugen se plingea de o insuficienta respiratorie, iar Elena se temea de genunchi.
Initial Eugen si Anca sustineau mersul pe Calinet, eu m-am angajat la Vilcelul cu fereastra (daca stinca e uscata si vizibilitatea buna) sau Briul Cioringa mare cu intoarcere pe Padina Popii de exemplu (adica un traseu marcat)- chiar daca ceilalti CARisti evadeaza spre Briul de Mijloc si eventual Anghelide pentru care votau ei.
Am fost se pare convingatoare ca CHIAR stiu ce vorbesc si ma descurc cu orientarea pe aceste trasee pe care Dan zicea ca nu le stie. Aveam sa constat de fapt ca avea cartea lui Emilian Cristea in rucsac, Anca avea descrieri printate la ea... dar oricum eu fusesem relativ recent (acu 2 sau 3 ani) cu Mugurel, Marian si Irina, si eram sigura ca voi recunoaste locurile. Dan nu mai tinea minte ca pina la fereastra facusem o data Vilcelul si noi cu ani in urma si am coborit atunci prin Vilcelul cu Smirdar pina la ultima saritoare, cind ne-am intors in firul Vilcelului cu fereastra pentru a cobori saritoarea "ciuperca". (Vilcelul cu smirdar este inchis in dreptul briului Cioringa mare.)
Cu Mugurel si echipa am urcat Vilcelul cu fereastra, am trecut apoi in Vilcelul cu Smirdar, am urcat pe firul din dreapta si am iesit la nivelul Briului de Sus, am trecut pe la Acul de la Amvon, am traversat canionul Cioringa si citeva alte fire si am iesit pe ultimul fir (vale ierboasa) la stilpul cu sageti la sud de refugiul Vf Ascutit (Lehman). In acea excursie nu am nimerit initial corect Briul Cioringa ramura de sus si am avut si putin emotii din cauza cetii pina am prins poteca briului.(din acest motiv nu eram sigura ca voi gasi intrarea corect, dar macar stiam directia incorecta!! si deci am zis ca probabil mai bine coborim pe la Diana pe marcaj).

Cu acest preambul, am plecat... si, dupa Orlovski am urcat pe "varianta II"(monografia Em. Cristea)-adica pe vilcelul de la Malul Galben- a fost alegerea lui Dan, eu as fi ales urcarea pe cealalta varianta ("fata cu minere"...). N-a fost chiar atit de rau cum m-am asteptat pe vilcel, dar am reusit sa iau o teapa de brad in cap, care m-a naucit un pic pentru ceva vreme. Multumesc Cami, Anca, pentru suport moral la aceasta faza!!
Am urcat mai departe, am trecut de Adapatoarea caprelor, am ajuns la locul fostei Cabane Ascunse si a Refugiului Sperantelor. Inca s-a mai pus o data intrebarea cu ... BM totusi, dar acum eram "majoritari" cu Vilcelul si eu am tot zis ca STIU drumul! Am ajuns la intrarea vilcelului (saritoarea ciuperca). Dan a luat-o inainte cu o coarda dupa el, desi stinca era ok si ar fi mers si la liber. Dar daca seful A ZIS ca urcam TOTI asigurati, asa s-a comis.
Pina a strins Dan coarda noi ceilalti am luat-o voios in sus. Parerea mea era ca practic in afara de saritoarea ciuperca mai era doar una mai 'semnificativa', pe motiv de umeda si un fel de diedru sau placa- dar acolo era doar un pas mic si venind dintr-un horn era mai putin expus. Totusi Dan a scos si acolo coarda si pentru a fi mai rapizi am preferat sa urcam cu asigurare. Nu atit de elegant, dar eficient.
Apoi s-au succedat saritorile mai usoare - si am ajuns la fereastra vilcelului, unde toti erau incintati si bucurosi de poze si soare.
Mica pauza, si hai in sus pe Vilcelul cu Smirdar. De data aceasta Dan a ales firul din stinga cum urcam - care avea ceva grohotis, dar s-a urcat bine si am iesit in curind in jnepenii de sub Amvon. 12.30.
Am declarat pauza de masa- mare. Toata lumea era incintata de tura si de ziua frumoasa.
Apoi am trecut dincolo prin portita acului de la Amvon si am coborit in firul Canionului Cioringa. Cum tot spusesem ca in carte scrie ca se poate urca si pe aceasta vale si parea ca avem de urcat destul pe malul celalalt ca apoi sa coborim-urcam, urmind prispa Briului de sus, Dan a zis hai s-o luam pe Canionul Cioringa (aici de fapt devenit vale cu iarba si grohotis si catarare destul de usoara in sus).
Am iesit in creasta la sud de Virful Ascutit si la nord de vf Timbalul Mare.
Creasta era o minunatie, parca iti parea rau sa pleci, dar nu aveam timp de pierdut, gindindu-ne cit mai avem pina sa coborim la masini. Deja discutam daca sa mergem pe Padina Popii sau pe Brina Caprelor, mai toti gindindu-ne cu neplacere la grohotisurile de pe acolo. Am mai tras eu cu ochiul poate poate vad intrarea in Briul Cioringa.
Si am vazut o momiie si i-am zis Ancai ca aceea trebuie sa fie intrarea. Ea s-a dus pina acolo... si eu am intrebat-o daca orientarea potecii este corecta, oblic in jos, spre nord si nu direct in jos... si am zis hai sa incercam, decit sa mergem pe Padina Popii.
Si... am inceput coborirea pe Briul Cioringa Mare. Si am tot coborit, am ajuns inapoi sub Canionul Cioringa, apoi la Vilcelul cu Fereastra si Refugiul Sperantelor.
Pentru intoarcere am ales sa coborim pe varianta cu "placa". Am gasit aici un cablu de care nu stiam (eu una), minerele mai lipseau, iar partea finala nu a fost foarte placuta. Dar am coborit pina la urma cu totii, cu suport moral si indicatii din partea echipei.
Dupa tura am mers la cabana Plaiu Foii, la mici si bere, iar la desert am avut pepene!
In final am plecat la drum, i-am lasat pe Costi si Cami la culoarul Rucar-Bran si ceilalti ne-am oprit la Caminul Alpin la Busteni. A fost o delectare ca ne-am putut spala in sfirsit, am facut ceaiuri, am mincat prajituri si am ascultat amintiri de la nea Jitaru. Apoi nani, si duminica dimineata am plecat spre casele noastre.