fagaras/capra: Vinatoarea lui Buteanu august 2009

Excursiile in Fagaras par sa fi devenit banale, pe masura ce se extinde moda raliurilor (maratoanelor) pe acolo.
Asa ca a povesti o tura de creasta nu cred ca mai are prea mult interes la public, desi majoritatea dintre noi (cei care nu au un fix din a face si reface doar creasta Fagarasului ca fiind singurul munte adevarat!!) am facut-o de 1-2 ori in viata "integral"(mai mult sau mai putin).
Anul acesta am ajuns din nou pentru vreo 3 zile la lacul Capra cu un prieten amator de Fagaras(ca unic munte! ).
Mari ture nu am apucat sa fac, in afara unei plimbari pina la Iezerul Podul Giurgiului si pe valea Vaiuga (circuit cu Bilea), as zice ca de mentionat merita doar ziua in care am facut o tura pe creasta Buteanului...in premiera(pentru noi).
Cei care au un pic de timp sa zaboveasca in zona industriala Bilea, Vinatoarea lui Buteanu este o excursie obligatorie, vezi pe unii mai mult sau mai putin echipati, cu catel si copii bintuind pe acest virf de 2507m (cam ca Omu din Bucegi). Drumul clasic, marcat este din saua Capra, prin Vaiuga pina la strunga ce desparte virful Capra de Vinatoare. Apoi cobori in strunga, te cateri pe partea cealalta si inca un pic si esti pe virful Vinatoarea lui Buteanu. Intoarcerea pe acelasi drum.
Dar anul acesta am facut altceva, ce aceea pun aici acest RT. :geek:
In primul rind ca nu am urcat pe marcajul CA si saua Capra, ci am pornit de la lacul Capra pe marcajul de creasta pina la primul sau al doilea stilp, spre caldarea Fundul Caprei. Am prins apoi o potecuta prin iarba si am urcat spre virful Capra, urmind culmea conturata bine, deasupra caldarii. Astfel am avut parte de vederi spre Negoiu si Moldoveanu de pe aceasta creasta, si am avut noroc, pentru ca atunci cind am atins Vinatoarea lui Buteanu (punct de belvedere consacrat!) nu am mai avut vizibilitate la distanta.
De pe virf am inceput coborirea pe muchia stincoasa a piciorului Buteanului. Aici nu mai este poteca propriu-zis, ci avem un traseu... alpin.
Creasta este destul de accidentata, si laturile sale sint expuse si inspre valea Arpaselului si inspre valea Vaiuga, dar cu atentie si putina tehnica de catarare elementara si simt de orientare, am strabatut acest traseu inedit. Mai direct, mai ocolind pe o parte sau alta.
Important era ca stiam ca 'se face' creasta si ca ea se termina in saua unde vine din valea Vaiuga un traseu marcat (BA, pe hartile vechi era ceva triunghi), respectiv o varianta nemarcata dar buna pe care fusesem acu vreo 2 ani in explorare.
Initial m-am gindit ca sensul de parcurgere mai bun al acestei creste ar fi fost invers, de la sa spre virf, fiind alegerea naturala. Probabil ca da, cu singura observatie ca avind in vedere adincimea rupturilor de panta sus-jos, pe acea portiune probabil conteaza prea putin in ce sens ai de strabatut obstacolele. Poate ajung acolo si alta data si fac drumul in sensul natural.
Asa am avut ceva emotii ca sa nu ne prinda ceata care ne tot dadea tircoale, pentru a ne putea orienta corect, si am balaurit un pic pina am prins poteca de coborire in valea Vaiuga (am coborit la un moment dat direct pe o sistoaca destul de inclinata, ca sa mai scurtam).
Intoarcerea a fost pe firul vaii, pe grohotis, si cu aceasta ocazie am constatat ca se poate merge practic "pe oriunde", nu neaparat de marcajul PA, care in urcare are portiuni destul de neplacute. Apoi de la stilpul de marcaj am coborit peste Vaiuga pe CA in saua Capra si pe BR inapoi la lac, inchizind astfel circuitul. Excursia noastra a durat circa 4-4,5h.