ture de decembrie(partea 1?)

Tot ridea ieri lumea de mine ca am ramas singura pe aici, si tot singura ma lasa la raportari... astia-s prietenii, ca de dusmani nu-mi pasa!
Decembrie e cu mai multe "alea", asa ca trebuie sa ma apuc de raportat acum, la 3/4... nu de alta, dar vin sarbatorile si serbarile!
A venit iarna...
Ultimele 3 simbete (ca eu nu-s de ziua a 7-ea... ci a 6-a) au fost total diferite.
5 decembrie (ca pe 6 ne-am dus la vot, nefericitii de noi): Azuga - Drumul Tunului - Pitziponc - Garbova -Predeal
O zi calda, o echipa de fete (vreo 7 la numar) ...
iar in zare, mai putin prietenos:


12 decembrie: (Valea Larga) Valea lui Bogdan -piciorul Gagului Mare - stina din piciorul Gagului (nu mare! :lol: )- Piciorul Gagului - Valea Ciinelui (Sinaia Sud)
Frigulet, chiciura si vint spre sfirsit, echipa de 2 fete si intilnire cu vinatori (de mistret, cica)


19 decembrie: Busteni, il serbam pe Eugen, ceva mai devreme, ca asa pica anul asta... cu o excursie prin zapada mare pulver, aram poteca pe Munticel si Gilma: spre Poiana Costilei si inapoi. Mitica si-a dat in petic cu versuri scrise "pe genunchi" si cu deschis pirtie.
cu o exceptie(?):
Apoi

Peisaje de vis :(curcubeu in U) , zapezi cu si fara soare


trenuri cu intirzieri minime sau recuperate... ca tot e haos in tara din cauza de iarna! :roll:

RT 26.12.2009 H. Posada- V. Conciu- Fruntea lui Vasii- tunele "de sus" spre culmea Gagului (Mare)- in jos si pe "tunelul" de jos in V. lui Bogdan - H. Valea Larga

Daca cu doua saptamini in urma am ratat coborirea la Posada, cind ma gindisem la aceasta tura(de fapt mai scurta...- dar tot Conciu-Vasii... valea lui Bogdan - direct in jos! de la stina din Vasii), acum am coborit cu Stela pentru o plimbarica in ritm "de voie" la Posada, si mergem pina unde o fi sa fie... depinde de ce dam pe drum.
Am luat-o lipa-lipa pe linga calea ferata spre nord, cautind sa intram pe varianta de jos pina cit mai departe... explorasem eu cindva pe fuga si gasisem o iesire la "circiuma" pe acolo... tot mai bine decit sa mergi toata Posada de-a lungul soselei... ca valea Conciului este la iesirea nordica din Posada (zice chiar "Comarnic"!)
Am mers si am mers, nu am recunoscut prea bine acum cu zapada si cu urme 'de santier' locurile, dar pina la urma, trecind de un ham-ham mai hamaitor, sub supravegherea unei stapine(a casei), am trecut printr-o poarta si am ajuns pe o straduta care ne-a urcat, cam pe la valea Naparului, in DN1.
Tot e bine, de acolo am mai mers un pic si am iesit din sat- am traversat soseaua si am intrat in curind pe drumul forestier de pe valea Conciului.
Fata de ultima data cind am fost pe acolo (am fost la viata mea de vreo 2 ori, dar numai in coborire) acum erau parca mai multe urme si mai multe "drumuri"/variante care m-au derutat un pic, dar in mod esential nu m-am ratacit :roll:
Dupa izvor
am urmat drumul care mi s-a parut principal si am iesit la stina in circa o ora.
Acolo am facut o inspectie in toata regula, savurind ziua calda si soarele care ne-a rasplatit efortul de urcare din plin. Am cautat o potecuta ceva pentru a prinde culmea de deasupra in ideea de a urca spre drumul care trece pe la obirsia vaii Oratii. Cind am ajuns in culme, am intilnit un iepurila - l-am speriat se pare din adapostul lui, ca a luat-o la goana.(n-a fost timp de poza evident!)


Ne-am energizat un pic, zicind ca de acu' n-o mai fi chiar asa de panta si o luam in sus cu rabdare... eh, n-a fost chiar asa: nu urmeaza o panta lina continua a acestui picior, ci se urca un virf dupa care urmeaza un fel de sa si apoi iar un munte destul de inspaimintator cind ajungi sub el si te uiti ce te asteapta in sus. Hmm, era si o varianta "promitatoare" de ceva gen tunel prin salbaticia vaii Oratii, dar prea jos ca sa ne avantajeze in planurile noastre, ca noi vroiam sa ajungem mai pe sus, nu credeam ca o traversare atit de jos era utila, asa ca am luat-o usor oblic in sus spre marginea impadurita (aici ne mai rasfata si vintul...nu foarte prietenos), cautind o panta mai prietenoasa. Treptat, am urcat, prin iarba mare si ceva zapada, mai direct, mai ocolind, pina am iesit la limita zadei. Acolo era si mai vint, si mai era destul pina la drum, nu se prea ghicea. Zapada ceva mai multa, dar fara sa fie o problema - am urcat mai mult orientindu-ne spre directia de interes, oblic in sus, pina am iesit la drum.
Se mergea binisor, si am vazut si urmele grupului Lianei (asa stiam ca era un grup care intentionase sa vina invers dinspre valea lui Bogdan), am identificat vreo 3 poate 4 urme de talpi de bocanci diferiti (un picior mai mare, restul mai mici, deci probabil fete).
Am tropait in soare pe traverseu, zapada destul de comoda, mai ocolind, mai un pic de noroi si am ajuns cu bine pe la vreo 12.30 la izvoarele de la obirsia vaii Oratii.
Am decis ca e cam devreme ca sa coborim direct, dar nici de urcat in sus pe creasta nu ne ardea, ca stiam ca vintul nu va fi placut, daca iesim de la adapostul padurii/muntelui. Sa riscam sa continuam spre Gagu- totusi cu ideea de a folosi "tunelul" de sus, si sperind ca nu va fi greu cu zapada-ca de acolo nu mai erau urmele antemergatorilor care venisera precis "direct" din vale- sau sa coborim pe piciorul lui Vasii... cam devreme poate? Hai sa mai exploram un pic, si bine am facut ca am gasit un alt "tunel" pe care nu il stiam si care promitea!
Am intrat pe el, urme doar de animale copitate, dar parea OK si ma si gindeam unde trebuia sa iasa, ca il cautasem eu altadata din celalalt capat, dar nu il nimerisem, ci luasem o varianta "intermediara". Sa fie nou? mai aranjat de ciobani, ca e clar ca e drum "intre stine"?!
Cum ma apropiam de iesire, "am stiut" deja unde sint, mi-am adus aminte ca o data gasisem intrarea acestui drum venidn invers(si cautind continuare la "tunel"). Atunci mi se paruse ca e o poteca in jos spre vale si cum aveam alt plan si era mai devreme, nu am vrut sa cobor prea mult ca sa am de unde urca, si nu am continuat ca sa aflu ca de fapt se orienta paralel cu culmea, ceva mai jos si iesea perfect spre izvor in Vasii!
Mda, ce bine, am completat asadar drumul "tunelelor" cu inca o portiune. Stela parea ca nu prea era familiarizata cu zona asta- deci bucuria descoperirii nu era umbrita decit de faptul ca de acum mersul pe zapada devenise relativ anevoios si eram si contra-cronometru... ca mai e destul, mai ales cind nu stii ce zapada te mai asteapta.
Am tras de mine, am tropait si deschis urma, mai ales cu ajutorul unor urme de copite, singurele vizibile cel putin pe traverseele din padure. Cind am pornit din Vasii am estimat ca ne trebuie o ora pina in Gagu, si mai mult nici nu prea ne puteam permite ca mai e si de acolo destul in jos pina la halta.
Am facut un pic peste o ora, iar la iesirea din traverseu mi-au cedat psihic bateriile(de la aparatul foto) si am decis ca nu am timp sa le mai schimb. Plus ca a trebuit sa ma blindez de vint, ceea ce am si facut. Sireturile ar fi fost de strins... s-a constatat pe coborire, dar pina la "tunelul" de jos spre valea lui Bogdan nu m-am mai oprit... ca nu prea imi puteam permite.
A fost cam greu, asa mi s-a parut, am ocolit cit am putut zapada cu crusta. ma tot gindeam daca de la tunel era suficient timp 1,5h pina la halta, sau doar pina la sosea... asta in conditii bune, pe care le speram, mai jos, fara zapada si gheata adica si mers intins. Am ajuns la "tunel" cam la acea limita temporala, si deja ma gindeam ca sa speram ca intirzie trenul "sfertul academic", ca scarile alea de la Valea larga nu-s o placere de coborit si nu ar fi fost o fericire sa vedem trenul plecindu-ne de sub nas.
Am facut o poza "de adio" cu stina din Piciorul Gagului in zare (ca mi se mai dezghetase aparatul) si, tot fara sa string siretul, am luat-o la goana: 14:40.(trenul am estimat eu ca trebuia sa fie la 16:05...sau maxim si 10- acum am verificat cu mersul trenurilor, ora era 16:06!!)
Am dat bice, nici macar hanoracul nu mi l-am mai scos, desi acu imi era cald ca scapasem de vint si valea era insorita, cind am iesit din traverseu. Un pic de zapada si abia spre gardul plantatiei m-am oprit, am dat haina jos si mi-am strins siretul slabit la un bocanc. Saritul gardului a fost cam neplacut, m-a ajutat Stela sa nu rup pantalonii de imprumut cu care eram imbracata ()...
La casa de vinatoare era un grup de tineri care petreceau sarbatorile pe acolo.
I-am salutat din mers si am continuat grabite spre gara.
Un pic de emotii ne-a mai dat gasirea accesului la scari, ca urmele erau mai vagi, era si un pic de gheata- scarile erau destul de calde, asa ca de coborit, am coborit acceptabil. Jos ne-au luat in primire insa niste ciini cam timpiti, nu stiu ce le casunase pe noi- erau de la halta. Oricum, ne-au terorizat ceva, si ca niciodata, si la mine au cam latrat dusmanos (si chipurile trebuia sa am grija de Stela, s-o "apar"!) Am ajuns la timp.
Trenul a avut vreo 15-20 de minute intirziere si din nefericire a intrat pe linia 4 un marfar venit de la vale, asa ca am avut emotii de cum vom urca. Am vorbit cu Rodica si Virgil la telefon- de la Rodica stiam de intirziere, pe Virgil il rugasem sa se uite dupa noi si eventual sa vina sa ne deschida usa si sa ne traga in tren daca nu ajungem la buton...
Am ajuns la buton, Stela a urcat ea cumva cu un pic de ajutor si eu am pus un genunchi si m-a ajutat ea sa urc, ca altfel genunchii mei nu ma puteau ajuta sa ma catar in tren. Pina a ajuns Virgil, noi eram bine mersi sus si ne indreptam spre ultimul vagon unde erau trupetii ceilalti.
Calatoria spre Bucuresti a fost vesela ca niciodata, o fi fost si ceaiul "de scortisoara" (de la Virgil) vinovat?

Am revazut acasa, azi, pozele din excursia de acu o saptamina a lui Vali, Iura, Marian et co - cam pe acelasi traseu (partial), in care ei au inotat in zapada mare de tot... mda, era o diferenta!