RT 29-30 mai 2010 -din nou in Macin

din ciclul BD la munte si... la mare

Agitatorul sef a fost de data aceasta Vali Penes care de vreo luna incoace ne tot organiza pe unii si altii sa mergem in Macin. Pina in ultimul moment situatia a fost indecisa, iar dupa cit ne-a plouat anul trecut de 1 mai, chiar ca nu prea ne incuraja prognoza f proasta pe care ne-o servea meteo...
Totusi, oameni incapatinati, ne-am dus, care cum. Citeva masini (CAR si simpatizanti) au plecat de vineri, si noi, cu ultima dar de departe cea mai aventurista echipa de 4, am plecat abia simbata dimineata. Toate bune si frumoase, am ajuns la Greci, am vorbit cu ceilalti la telefon si ne-am indreptat spre valea Morsu si Fintina italienilor, cu gind de poate ii ajutam si noi pe cei de la Carpati (care erau la reparatii)... sau nu. Am aflat ca ai nostri isi pierdusera rabdarea si plecasera spre Tutuiatu, am luat apa si i-am admirat pe cei care stateau si asteptau sa vina materialele (asteptau sa care sacii) si pe citiva care se implicau in operatiuni la izvorul cu pricina. Pe vf. Tutuiatu s-a "reunit" familionul Ionescu, si apoi am mers dupa ceilalti spre Ghinaltu. Un autocar de copii debarcasera... sa viziteze Macinul/vf. Tutuiatu, oare aceiasi erau si a doua zi in Pricopanu?

I-am gasit pe ceilalti dincolo de cariera din Ghinaltu, Vali parca ar fi venit cu noi spre Pietrele Mariei (aveam eu un of cu valea Chediu...), dar in final a renuntat si s-a dus dupa Dan/Vasile si echipa lor, ca erau dependenti de transport. Noi-noii veniti si familia Ionescu et co am mers frumusel cit am putut pe linia secundara a crestei pina cind inaintarea noastra a fost intreupta de o vale adinca si salbatica, cu vegetatie. Coborirea acelei paduri ne-a pus la incercare anduranta, si, cind, intr-un final am dat de o poteca, am pornit pe ea spre iesire in "golful" Grecilor. Am facut si o pauza de masa binemeritata. Apoi am luat-o pe marginea "muntilor" spre Greci.
Am constatat cu aceasta ocazie ca e tare lung drumul pina la Pietrele Mariei, dar Florin a sugerat sa luam masina si sa ne intoarcem motorizati ca ziua e lunga.
Zis si facut, numai noi cei 4 doritori de aventura ne-am intors spre Pietrele Mariei, ne si hotarisem sa le bintuim, dar am mai aminat... hai sa incercam totusi valea Chediu.
Nu aveam descriere (stiu ca o data undeva am citit dar...)- am plecat la poezie, cu ajutorul hartii si pe ghicite. Am traversat cimpul de unde am lasat masina si am dat de un drum de tara mult mai lat si bun, pe linga padure. Ne-am orientat dupa movile (Cozluk, Moiceanu, am identificat noi) si am patruns pe "golful" larg, unde prima vale spre stinga noastra ar fi trebuit sa fie Chediu. Am intilnit si un om cu niste capre, ne-a confirmat ca am nimerit, acolo era valea, si ce incepuse sa apara la orizont erau chiar cheile dorite.
Am mers pe linga padure, apoi pe linga albia secata, am gasit si o poteca, am ajuns intr-o poiana cu foisor. Aici era plin de "monstrii" cu platosa, exemplare foarte mari, peste tot, inclusiv agatati de fire de iarba sau alte plante. Dupa poiana, poteca intra in padure si curind in chei. Nu era complet sec, un firicel de apa mai era pe vale. Am urcat un prag-doua, apoi eu am luat-o pe ocolire prin stinga mea, pentru a depasi diferitele obstacole. In curind am intrat intr-o lume a catararilor usoare, dar simpatice si am tot continuat o bucata asa, cu deosebita placere. In dreapta noastra erau cheile salbatice, valea cotea spre dreapta. Nu ne-am mai intors la fir, admiram peisajul din "feliile" alaturate ale muntelui Moroianu I. Am hotarit sa urcam in sus si sa coborim pe alta parte- ceea ce am si facut. Ne-am orientat spre stinga, am urcat, mai o catarare mai un fir secundar de vilcel si am iesit sus pe un fel de platou. De acolo am cautat o coborire cit mai putin impadurita spre drumul "mare", si am reusit dupa citeva traversari/un pic de urcus, orientindu-ne oblic inapoi(unghi obtuz fata de directia pe care am urcat) sa gasim o cale de a strabate muntele, fara sa ne afundam in zone impadurite dificile. Am strabatut vreo 2-3 pilcuri in total, o sa, alt virf secundar, si, in final am coborit foarte bine spre drumul dorit, aproape de locul unde prin traversarea cimpului ajungeam la masina. Cum era deja tirziu, ne-am grabit spre locul de campare din valea Serparu, unde am campat (cu taxa la ranger)... si cu tablite de "teren privat".
Seara ne-am serbat cu ciocolata si alte bunatati... 2 sarbatorite "cucuiete".
A doua zi, duminica urma Pricopanul.
Abordat in mai multe variante, cu creste catarabile respectiv drum (poteca/drum de caruta), poteca marcata, devieri, catarari. Am vizitat Mormintul, locul de popas la bancute, am urcat si apoi coborit spre Vraju, am revenit la bancute, am urcat apoi Piatra riioasa si am urmat toata creasta pina la "cei doi Sulucu": Mic si Mare. Coborirea pe poteca marcata BA.
Nu ne-a plouat desi la distanta plutea in aer amenintarea (= nori negri).
Majoritatea alor nostri a ramas prin camping, dar noi- cei 4 - am plecat pe la ora 3 spre Cheile Dobrogei (daca tot ni se inoculase curiozitatea, de catre un constantean patriot local). Expeditia pina acolo a fost destul de lunga si intortocheata, am strabatut Dobrogea si am prind din urma si o ploaie... Cu ea am vizitat cheile (trece soseaua prin ele)- intre satul Cheia si Tirgusor(DN sau DJ? 222). De acolo, drumul "spre casa" a trecut pe la Mihail Kogalniceanu si Lumina, prea aproape de mare ca sa nu mai facem si o deviere, pret de o baie (unii mai aventurieri) la Navodari.


Bibliografie pentru ture:
IIC52-2005-11 monografie Macin
IIC68-2006-10 cascade/valea Chediu etc.

Flora a fost reprezentata relativ palid sau nu am avut noi prea multi ochi pentru ea: clopotei, garofite pitice, flori de "ceapa" violete, rochita rindunicii roz si macesi sau trandafiri salbatici (chiar si in creasta Pricopanului), scinteiute (albe), coada soricelului (galbena). Bujorii erau deja trecuti, iar sempervivum inca nu era inflorit.
Fauna - ceva mai "colorata": gusterul, testoasele, ceva serpi (am vazut 2, diferiti), pasari mai mari sau mai mici, o caprita (caprioara), insecte interesante, cum era si gindacul mare "cu platosa si... teapa in fund" care facea ca o cicada- adevarati monstrii care umplusera poiana cu foisor...
Am auzit si sacalii, au avut program de seara...

[url] www.romania-natura.ro/sites/default/file...0x102_centimetri.pdf [/url]

Harta Munţilor Măcin din 2005