Folosim fişiere cookie pentru a vă oferi cea mai bună experiență de navigare pe site.
Citeşte Politica cookie, Termeni şi condiţii, Politica de confidenţialitate.

23 feb Azuga-Sorica-Zamora-Poiana Tapului-Busteni

acum 13 ani 4 luni #158 de eugen_stoica
Jurnal de Bord
Povestea unei excursii CRA CA NA TE
In calatoria ei de explorare a timpului si a spatiului, nava Enterprise trecuse prin multe, modelase lumi si civilizatii si fusese la rindul ei modelata de ele, fusese nevoita sa lupte pentru a aduce pacea, cistigase unele batalii, alteori reusise sa fuga la timp, multumise multe civilizatii si nemultumise poate tot atit de multe, vazuse fiinte multumite, implinite spiritual si fiinte care se inversunau, se cramponau, isi consumau intreaga energie pentru a obtine efemerul material, si asa, cu impliniri si sperante de mai bine, invatind cite ceva din fiecare intimplare, nava isi continua temerara si solitara expeditie de inconjurare a spatiului cosmic, traind din plin senzatia de unicitate, de irepetabil, deoarece,calculindu-se traiectoria, se descoperise ca ea nu era circulara ci era o spirala, si acest lucru schimbase totul, desi calatorea cu viteza warp 331, care facea ca timpul sa stea pe loc, chiar dupa inconjurarea spatiului, nava nu va mai ajunge in acelasi punct, nu va mai intilni lumea din care pornise, si astfel nava capatase viata, era o fiinta care se nascuse, care se maturizase, care trecuse prin multe experiente, care va ajunge din nou la copilarie si care va face saltul spre alta dimensiune, singurul lucru pe care il putea lua cu ea fiind amintirea lucrurilor facute, bucuriile impartasite si regretele pentru greselile facute.
Intr-o astfel de calatorie era vital ca echipajul sa se afle in cea mai buna forma fizica si psihica, si de aceea se faceau simulari de situatii complexe, computerul de bord inventa situatii care puteau parea de-a dreptul imposibile, dar de multe ori ele fusesera depasite de realitate, cum s-ar spune "viata batuse filmul".

In dimineata aceea nava luase forma unei Flori de Colt.
Echipajul a inteles ca urmau sa fie teleportati intr-o realitate virtuala montana.
S-au cerut detalii computerului.
Urmau sa fie teleportati in Romania, o tara frumoasa dar care era locuita si mai avea si conducatori, care arata de parca era intr-un razboi indelungat, un razboi de uzura, strazile se reparau continuu si tot erau pline de gropi, se investea in borduri mult mai mult decit in strada propriu zisa, o tara in care poporul traia in medie bine, dar media asta avea extremele in Africa si America, o tara in care se darima si se construia aproape la fel de mult, se darima si se construia la fel de urit, urit arata o cladire atunci cind este darimata bucatica cu bucatica, dar urit aratau si constructiile care se ridicau, se parea ce e musai sa fii lipsit de orice bun simt pentru a-ti permite sa construiesti, o tara care isi arata cu mindrie gunoaiele, o tara in care la buletinele de stiri erau mediatizate faptele reprobabile, cu intentia poate de a fi repetate, o tara in care minoritatile aveau mai multe drepturi ca majoritatile, plingindu-se ca sint marginalizate, o tara in care se asculta o muzica creata de inumanul din om, o tara in care se traia greu si in care greutatile in loc sa apropie oamenii ii dezbina, o tara in care singura regula era aceea ca ce era bine trebuia de urgenta schimbat.
S-a ajuns la munte cu 2 trenuri, un personal care pleca foarte devreme si un accelerat care pleca la o ora rezonabila dar care avea un pret foarte nerezonabil.
Intimplarea, si numai intimplarea a facut ca grupul sa se intilneasca in Sinaia, trenurile mergind aici, asa cum grupul se astepta de altfel, foarte aleator.
S-a hotarit urcarea din Azuga pe poteca din Sorica si odata ajunsi sus, sa se hotarasca in continuare traseul.
S-a inceput urcarea, si fiindca era o luna de iarna, s-a intilnit zapada si niste gheata. Gheata asta a facut-o pe Titaela sa renunte la urcare si sa mearga la grupul schiorilor.
Restul grupului a continuat urcarea.
Teuten a ajuns primul si a urcat solitar, nu era prea usor, se cam scufunda in zapada, dar simtea bucuria aceea ce nu o intilnea decit la munte, muntele il ajuta sa-si cunoasca limitele, il ajuta sa se lupte cu el insusi, il ajuta sa se bucure ca inca mai poate urca , il ajuta sa se bucure ca se poate infringe, il ajuta sa inlocuiasca toate nereusitele cu bucuria inca unui pas care il apropia de virf. Si asa, pas cu pas, a ajuns sus, deasupra pirtiei, multumind Creatorului care se purta ce el ca un parinte adevarat, poate putin aspru, dar drept, nu era usor urcusul, dar era asa de frumos sus ...
Dupa putin timp a ajuns sus si restul grupului , se mergea in sir indian asa ca au putut fi numarati, eram 17, si s-a continuat drumul spre telegondola. Ajusi acolo am vazut cabinele gondolei care se leganau in bataia vintului ca niste fructe rosii, ca niste rodii uriase care insa nu aveau simburi pentru ca din pricina vintului puternic instalatia era imobilizata. Dupa ce am depasit gondola, a mai avut loc o despartire, pentru ca ceilalti nu au mai vrut sa mearga (doar ei stiu de ce) si uite asa am ramas doar 9. Tirtil, care a fost conducatorul grupului a hotarit sa mergem pe Zamora. Si am ajuns astfel in creasta Baiului, un loc in care normalul este la el acasa, unde verticala si orizontala fac 90 de grade, unde era totul alb, curat, acolo unde minciuna, prefacatoria, smechereala nu isi au locul, pot ele ajunge accidental, dar natura are aici o mare capacitate de regenerare, le sterge usor urmele, deloc intimplator, locul unde porumbelul a venit cu creanga de maslin a fost virful unui munte...
Si mergeam pe creasta, era asa de frumos, fiecare pas era parca facut de viteazul din poveste, faceam un pas si parca inaintam cit intr-o jumatate de zi.
Am inceput apoi coborirea pe Zamora. Tirgil si Tihai erau primii si la un moment dat au facut stinga-imprejur anuntind ca este gheata. Tugen era mai in spate, si pina sa vina si sa vada ce si cum, deja se daduse retragerea. Tihai, Tlaudia, Torina si Tarian au coborit "ata" pina la un drum ce se vedea ceva mai jos, Tirgil cu Tisa, Tari si Tonica au continuat pe o curba de nivel si Tugen a ramas locului putin interzis si depasit cumva de rapiditatea situatiei (intre noi fie vorba ( ai grija ca numai tie ti-am spus-o si daca se afla, stiu cine se face vinovat ), avind in vedere rapiditatea gindirii sale, asta nu a fost deloc greu sa se intimple). Nu ca ar fi Toma necredinciosul, dar el accepta mai greu situatiile neplacute, ii place sa se convinga singur ca asa este, asa ca s-a dus sa vada gheata. Acuma ce se putea spune, era niste zapada inghetata, dar mai erau si locuri pe unde putea fi ocolita, nu era nici mai bine nici mai rau decit pe unde se mersese pina atunci, asa ca s-a intors sa evalueze situatia si sa dea vestea cea buna. Situatia era cam asa si asa, grupul, inainte asa de unit, arata acum ca o familie de potirnichi care il vazusera pe maria sa vulturul, se daduse raspindeala, era ca un fel de scapa cine poate. Cei care coborisera deja erau buni coboriti, nici nu s-a gindit sa-i mai faca sa urce, dar Tirgil &co erau pe curba de nivel asa ca a inceput sa strige la ei pt a se intoarce. Situatia era putin confuza, Tugen striga, nu stia daca este auzit, grupul mergea in continuare si el (Tugen) nu stia ce au de gind, nu prea vedea ce vor sa faca. Mai tirziu a aflat ca Tirgil voia sa ajunga tot la drumul ce era ceva mai jos, dar cumva mai altfel. Parerea lui Tugen a fost ca Tirgil s-a cam scarpinat la urechea stinga cu mina dreapta, sau ca a ocolit putin esenta problemei, parerea lui Tirgil a fost ca Teugen l-a enervat tare tot strigind la el, el fiind apasat de responsabilitatea pe care o avea fata de coechipiere, fiecare are o explicatie a sa, cert e ca la un moment dat Tirgil a inceput sa coboare, Tugen s-a linistit, a zis ca poate echipa cu pricina are chef de mers, au mai venit niste tineri care l-au inttrebat unde se ajunge pe acolo, Tugen a tras aer in piept, s-a umflat ca un curcan, s-a dat mare stiutor si le-a zis ca pe acolo se ajunge in Busteni.
Apoi a inceput si el sa coboare pe Zamora. Tinerii au venit dupa el si in fata i-a vazut pe Torina si Tarian care urcasera din nou in creasta. Nu a fost o coborire rea, ca sa spun asa, zapada era proaspata, curata, era ca o caciula mitoasa pe culmea muntelui, cel care mergea primul deschidea poteca, se cobora, greu nu era, mergind pe acolo simteai ca lasi ceva in urma ta, ca nu vietuiesti degeaba.
Si s-a tot coborit, nu se stie cit, pentru ca timpul nu e intotdeauna o buna unitate de masura.
Si la un moment dat s-a ajuns la o stina, unde s-a luat un scurt popas. A aparut din urma si un grup, Torina zicea ca il vede pe Tirgil, Tugen nu il vedea, el stia ce este cu & co, mintea lui nu putea sa il vada singur, pina la urma Torina a avut dreptate, era Tirgil, aprins la fata si mergea ca o racheta - mai tirziu s-a aflat ca & co, dupa ce au ajuns la drumul izbavitor l-au rasplatit pe Tirgil cu un pupic, asta explica viteza lui de reactie, chiar daca nu era chiar clar daca mergea asa fiind bucuros de rasplata sau de teama ca vor mai urma si alte dovezi de recunostinta - si a spus ca incearca sa prinda primul tren (un tren personal care, desigur, este pus la o ora absolut nepotrivita pentru un mergator pe munte).
Tinerii s-au oprit, au facut ceva poze de grup, si apoi au venit si Tisa, Tari, Tonica, Tihai si Tlaudia. Obiectiv vorbind, aratau destul de bine, avind in vedere pe unde fusesera.
Si lugu-lugu, se socializeaza putin, si la un moment dat se sugereaza cumva ca daca am fi fost toti impreuna, atunci am fi fost mai aproape de tren.
Unii s-au cam suparat si au sarit peste pauza, mergind intins spre tren.
In continuare s-a coborit prin padure, pe un drum forestier, s-a mers prin zapada apoasa sau apa zapadoasa, nici apa, nici zapada, un fel de gelatina de consistenta zapezii si de culoarea apei, o coborire monotona, deja se simtea ca ne apropiem de frontiera muntelui, si coboram, si monotoneam, si la un moment dat Tugen care era cam in fata a vazut o scurtatura marcata cu niste scindurele ce aveau desenate pe ele o laba de urs, si i-a indrumat pe cei cu care era sa o ia pe acolo.
Apoi a-a oprit putin pe un bustean pentru a-i indruma si pe cei din urma pe acolo.
Cind a venit grupul de tineri, a luat poza lui Clint Eastwood, din filmul "Pentru un pumn de dolari", si-a ridicat putin fesul de pe o sprinceana cu batul de tura si le-a spus flegmatic ca e o scurtatura pe acolo, dupa aceea continuindu-si somnul. Dupa ceva timp au aparut si ultimii din grup, care au spus ca Tarian era in fata lor, Tugen stia ca este in spatele lui, deci reiesea ca disparuse.

Suspans ...

Pina la urma s-a lamurit treaba, era simplu, Tarian a gasit o "gaura de vierme", care l-a dus intr-o localitate, unde era o gara, si in gara respectiva era un tren, in care s-a urcat. S-a dovedit ca era trenul accelerat care mergea unde voi el si unde s- a intilnit cu cei harnici din grup, care au ajuns in Poiana Tapului, de unde au urcat intr-un microbuz care i-a dus pina in Sinaia. Tirgil a prins si el trenul personal care era inaintea acceleratului, asa ca pe traseu mai sint doar cei din urma. De tineri nu prea se stie unde au ajuns, cum nu s-a auzit de ei la tv inseamna ca sint bine, oricum Tugen ar fi in stare sa dea ceva ca sa nu ii mai intilneasca, pt a ramine in memoria lui cu acea poza de ghid hirsiit, pt ca drumul nu ducea in Busteni, ci in Poiana Tapului, oricum el spune ca nu a gresit aproape deloc, localitatile sint asa apropiate incit eroarea se inscrie in tolerantele admisibile unui ghid de categoria lui, zice ca Google Earth nu avea actualizata harta din zona cu pricina, asa ca este super acoperit, in fond s-au vazut altele si mai si, americanii au crezut ca au ajuns pe Luna si erau in studiourile lor din Los Alamos, pe 11 septembrie au crezut ca sint atacati de teroristi si de fapt s-au faultat singuri, pe Ben Laden il vor face sa traiasca mai mult ca Mathusalem, asa ca eroarea lui nu se pune.
Si grupuletul merge si merge, si la un moment dat Tari incearca sa creeza panica sugerind ca drumul cu pricina ar fi marcat cu labute de urs pt ca pe acolo ar fi o gramada de ursi fiorosi, care se hranesc numai cu turisti, si care acum ar fi cam infometati.
La cit eram de obositi, remarca ne-a cam lasat indiferenti.
Si ajunge si ultima particica din grup intr-o localitate.
Localitatile astea apropiate de munte seamana toate intre ele, asa ca se crede ca sintem in Busteni si se ia la stinga spre gara.
Gara se incapatineaza putin si nu apare, asa ca Tugen zice sa nu faca la fel ca Tirgil (daca facea ca el insemna ca a ragusit degeaba strigindu-i sa se intoarca) si face stinga-imprejur, adica cei din urma au ajuns cei dintii.
& co nu rateaza momentul, si ii spun ca de aceea nu au venit cu el, pt ca e cam " –" la orientare, Tugen nu se ataca prea tare, avea inca proaspata in minte poza lui Eastwood de pe bustean, si ajungem in localitate.
Acum trebuia sa aflam unde sintem.
Bazindu-ne pe faptul ca o fiinta cu cit e mai cruda cu atit minte mai putin, intrebam niste viitori Ronaldinho de vreo 5-6 ani, care torturau o minge, unde e gara din Busteni. (avem si noi ceva metoda, asa macar lasam impresia ca nu ne-am ratacit, nu stiu daca a tinut, dar noi am considerat ca am interpretat bine rolul de maturi stapini pe situatie) si aflam unde sintem. Situatia nu ne-a bucurat, nu ne-a intristat.
Tinerii nu erau de fata, trenul personal era pierdut din start, primul accelerat l-am pierdut pe drum si pina la al doilea tren accelerat aveam cu ce sa ne umplem timpul, o plimbarica pina in Busteni.
M-am cam plictisit si eu, daramite tu cititorule nevinovat, asa ca o scurtez, am ajuns in gara si apoi in tren.
Cum am urcat, un tip care fusese de curind la solar si care cred ca era insarcinat cu tripleti, ne-a spus ca ne paste o amenda cit salariul minim pe economie (asta daca ai vechime suficienta in munca, altfel, cu impozite cu tot, cred ca in 2 luni un "minim" ar fi acoperit suma), pentru ca in tren e plin de romulani. Nu stiu de ce a facut-o, probabil ca nu avea la indemina ceva pisoi sa-i chinuiasca, si, in lipsa s-a multumit cu noi, dar noi care vazusem atitea in ziua cu pricina, am zis ca o sa ne gindim la asta in alta zi, si ne-am repezit intr-un compartiment unde era o singura victima, sex feminin, teoretic sanse mai mari de succes (practic stiam ca e pe dos, dar unde sa gasesti un compartiment plin cu barbati, cind ai romulanii pe urme), si ocupam spatiul vital al victimei cu noi, cu bagajele noastre si cu discutiile noastre aprinse si desigur contradictorii (saminta progresului, liantul grupuletului, ratiunea noastra de a fi), dar tipa, vrednica urmasa a Evei, nu se lasa, pune mina pe telefon si contra-ataca, noi 4, ea 1-a, dar ne-a dominat copios, noroc pe noi ca a coborit la Ploiesti si ne-a dat ragazul sa vedem cit de incet merge trenul, nume de accelerat, mers de melc lihnit, tipa ne linistise oricum spunindu-ne ca romulani ioc, pina la urma am negociat avantajos cu oficialul trenului (eram informati cum decurge treaba), si, pina la urma nu am mai fost asa suparati pe mersul impleticit al trenului.
Si ca sa n-o mai lungesc, seara am ajuns cu bine pe Enterprise, dupa o zi plina de aventuri, plecati cu 2 trenuri, despartiti de 4 ori si intorsi cu 3 trenuri, pe traseul Azuga-Sorica-Zamora-Poiana Tapului-sosea-Busteni, gata s-o luam de la capat cu traiul exact, civilizat de pe nava, invidiind la greu romanii care se pot bucura de o viata asa aventuroasa, desi stiam ca era vorba de o viata virtuala.

23 faurar MMMCCCXXXL8
Enterprise
Space-The Final Frontier
Pfiuuuuu...

Vă rugăm Autentificare sau Crează un cont să participaţi la discuţie.

acum 13 ani 4 luni #159 de Diana
Traga Tugen,
Teribila tomografia turei..
Te tugam transform-o in tabiet.

Te tzuc,
Tiana

Vă rugăm Autentificare sau Crează un cont să participaţi la discuţie.

acum 13 ani 4 luni #163 de mihai
Foarte frumoasa prezentare.
Multumim.
Cateva poze sunt la: picasaweb.google.com...mushrooms7/Baiului02

Vă rugăm Autentificare sau Crează un cont să participaţi la discuţie.

acum 13 ani 4 luni #164 de Florin

Eugen Stoica a scris: Si ca sa n-o mai lungesc, seara am ajuns cu bine pe Enterprise, dupa o zi plina de aventuri, plecati cu 2 trenuri, despartiti de 4 ori si intorsi cu 3 trenuri, pe traseul Azuga-Sorica-Zamora-Poiana Tapului-sosea-Busteni, gata s-o luam de la capat cu traiul exact, civilizat de pe nava, invidiind la greu romanii care se pot bucura de o viata asa aventuroasa, desi stiam ca era vorba de o viata virtuala.


Capitanul Picard probabil isi scrie demisia la aceasta ora, in timp ce Eugen se pregateste de decernarea premiului "Tulitzer" pentru cea mai originala descriere a unui traseu montan! 8-)

Subscriu la parerea Dianei, te mai asteptam cu astfel de jurnale (dar nu te.... tzuc)! :lol:

Vă rugăm Autentificare sau Crează un cont să participaţi la discuţie.

  • Nepermis: pentru a crea subiect nou.
  • Nepermis: pentru a răspunde.
  • Nepermis: pentru a adăuga atașamente.
  • Nepermis: să-ți editeze mesajele.

Biblioteca

Biblioteca Floarea de Colţ vă propune o colecţie de materiale informative având ca temă centrală muntele, natura, aventura, călătoriile, fotografia, etc. Adunate prin bunăvoinţa donatorilor cărţile sunt la dispoziţia membrilor clubului pentru a fi lecturate.

Cronica săptămânală

Amănunte despre turele săptămânale şi albumele foto aferente, activităti recente ale clubului consemnate în forum.

© 2021 Asociația Club Alpin Floarea de Colț București

CUI 36110772
RO64BTRLRONCRT0345072901, Banca Transilvania, Sucursala Victoria