IZABELA, FINAL IN JEPII MICI

O anunt ca, din nimereala s-a inscris la un curs practic de alpinism, pe care trebuie sa-l parcurga pe toata durata ascensiunii. Ma intreaba, in semn ca a inteles: "Cit timp mai e?" si primeste inevitabilul raspuns:"Doar 5 minute"!, valabil pentru cei aflati in situatia ei. Mi-ar prinde bine sa mai am o fata cu noi, cu care sa stea de vorba, detensionind-o, dar nu avem. Sintem in hornul de sub Briul lui Raducu si incearca sa-l abordeze, facind o miscare de spagat lent, lasindu-ma sa inteleg ca e domnisoara si nu se poate intinde prea mult. Un circel ii blocheaza soldul sting, dar telefonul mobil o face sa uite de durere. "Da, mama, nu-ti face griji, nu sint pe Jepi, stai linistita! Unchiul si prietenul lui sint cu mine. Acum urc ceva greu si nu pot sa vorbesc! Te sun eu cind ajung! Pa, mami"! Vine si explicatia minciunii: pe mama ei, in tinerete, au coborit-o cei de la SALVAMONT, dupa ce ii prinsese noaptea pe aici. In sfirsit, ne regrupam toti patru pe peretele opus al vaii. Le expun celor doi motivele intirzierii, dar ei sint interesati de alt aspect: o pot lasa in grija mea ca sa zburde un pic. Zis si facut! Izabela ii priveste nemultumita cum pleaca si o lasa in "mijlocul drumului". Sa rid sau sa pling? De la treptele cioplite in piatra totul devine mai dificil, iar astia ne lasa balta! Inaintam greu. Fata e deja epuizata si orice i-as spune, nu mai receptioneaza. Suna telefonul. Izabela se spovedeste in lacrimi spunindu-i mamei tot adevarul. "M-am saturat sa mai fac alpinism si nu pot sa ma uit in prapastie, mama! Mi-e frica de mor! Daca stiam ce ma asteapta nu intram pe aici!" Cei cu care converseaza sint nemultumiti. Deja nu mai poate sa inainteze. Cu addidasi in picioare orice lectie de catarare e inutila. Blocam deja drumul si cei care ne depasesc, facind echilibristica, ne ajuta fiecare cum pot. In jur e infernul si monumentele celor decedati o sperie tot mai rau. Telefonul parca a inebunit, suna mereu, tinindu-ne pe loc. Am o idee geniala pe care Izabela, docila, o pune in aplicare: "Acum e cu mine si un baiat de la SALVAMONT, adica eu. Minciuna a prins; chiote de bucurie se aud din cutiuta de plastic: "Fata mea nu mai este in pericol! Ura!" Iata ca telefonul se linisteste putindu-ne sa ne concentram la drum. De undeva de sus, , unchiul ne trimite un un bolovan galagios, care trece milimetric printre noi si o alta turista, oprita sa ne faca loc. Sintem in dreptul cascadei si daca tot nu ne-a nimerit cataroiul, Izabela pufae o tigara, de recunostiinta ca am scapat si exclama furioasa: "Doamne, ca timpiti mai sint!" Ii dau dreptate, in timp ce fac exercitii de circ: cu mina dreapta ma tin de perete, cu stinga trag tare o priza de mina, iar rucsacul, strins bine intre peretele din fata si burta mea, urca "in tandem" impins alternativ cu genunchii in sus. Mai sint 30 de minute pina la sosire si Izabela ma terorizeaza pentru a nu stiu cita oara cu "cit mai avem?" "Sintem in "zona mortii" fata, rezista cit poti, ca in 5 minute ajungem!" O vad cum ride in hohote, desfigurata, aidoma eroinelor din serialele sudamericane. S-a prins ca o mint: "Ma, mircea, de trei ore tot 5 minute zici ca mai sint!" Cind am iesit la Cabana Caraiman, asteptind sa i se raceasca ceaiul, a vazut ca de fapt este 16.30 si nici vorba nu era de doar trei ore. Bine ca am scapat!