Olimp 2011- ca s-a "purtat" din greu

am mai inceput o data RTul acesta, se pare ca l-am pierdut pe drum... oricum, revin la subiect, desi cu mare intirziere. Pe scurt, anul acesta s-a purtat Olimp, au fost mai multe "expeditii", prin septembrie. Dupa reteta de anul trecut a lui Virgil, la mare la nei pori, cu autocarul... ieftin si greu de suportat (drumul), apoi pe cont propriu pe munte. Virgil a fost uns organizator sef, in prima expeditie, in care am fost si eu (desi eu nu merg la mare, nu merg cu autocarul... nu merg la manastiri... m-am sacrificat de dragul Olimpului). Am fost circa 20 de "floristi"+simpatizanti in prima serie, intr-a doua au mai fost citiva, din care Leti si Andrei (echipa de tineret) au cucerut Olimpul cu cortul!

Noi... mai modest, am dormit 2 nopti la 2000m... hai 2100:) la refugiul "A" (pentru cei care nu vor sa retina numele grecesti lungi si complicate).
Nu voi povesti aventurile noastre mai mult sau mai putin marine, cetati si sate grecesti, bicicleteala si marinareala si Meteora ce au mai facut parte din minivacanta noastra de o saptamina.
Pe scurt olimpul nostru a fost asa:
prognoza ne dadea un interval scurt bun cam pe la inceputul intervalului, si cum dupa drumul cu autocarul nu puteam pleca in sus a doua zi, am reusit cu noroc si cu entuziasmul participantilor care s-au organizat f bine, sa plecam duminica pe la ora 13 spre Prionia cu un microbuz. Prionia este o parcare deasupra vaii Enipeea(oraselul Litochoro)- pentru cei care nu cunosc- poarta principala de intrare in olimp. De la Prionia in circa 3-4h se ajunge la refugiul A, diferenta de nivel de urcat de 1000m, unde te poti caza in conditii bune si teoretic exista si dusuri si apa.
De acolo mai departe, ziua urmatoare poti cuceri virfurile principale, 3 la numar ale Olimpului, toate peste 2900m... ma rog, poti sau nu, asta depinde! Mai sus mai exista niste refugii, B, C...etc.
Noi am avut 2 zile si jumatate la dispozitie (din care ultima zi venea furtuna... si a venit!). Duminica seara am urcat la ref A dupa o ploicica(adica cei care coborau veneau udati... pelerinati), si am luat 2 nopti de cazare acolo- in ideea sa cucerim olimpul in singura zi promisa cu vreme buna si sa ne intoarcem tot acolo seara(deci bagaje usoare). F cald, si secetos, nu trebuie sa spun... nici apa nu aveau deja la 2100m, asa ca am cotizat din greu la apa de cumparat si carata cu catirii- sticla la pret de bax)
Urcusul de la Prionia la refugiu este pe o poteca bine intretinuta, cu trepte si ceva eroziuni totusi. de acolo am luat "drumul european ... cordorul 4!!" (adica E4) spre "peaks". Arid. Cind iese de tot 'sus' e si plicticos si cam greu de suportat, si urca si urca... pina in virful Skala, situat intre 2 virfuri de 2900+: in stinga este Skolio (nr 2 ca inaltime - accesibil pe o poteca ce pare banala si anosta- nu am urcat deci nu stiu!), in dreapta/fata vf cel mai inalt al olimpului Mytikas 2917 sau 18?m, pietros si expus. In "spatele lui" se gaseste si al treilea virf ca inaltime, Stefani- si mai alpin se pare. Noi vroiam sa cucerim Mytikas... si chiar tot poporul care a urcat acolo a urcat si pe virf! Urcarea s-a facut pe varianta Kakoskala (40min zice la panou) si coborirea pe Louki ("horn")...pina in poteca Zonaria, care trece pe sub virf, transversal.
Vremea a fost buna, uscat, doar fiabilitatea mare si expunerea erau factorii de risc. vreo 2 fete venisera si cu casca (recomandata pe acolo), dar cordelina nu a adus nimeni. Nu a fost nevoie, doar de foarte multa atentie- acolo nu e voie sa gresesti, nici sa dai pietre, nici sa aluneci- dedesubt este haul! altfel fara foarte mari emotii, in afara de un loc cu o "burta" mie mi s-a parut Ok urcarea si acceptabila coborirea - eu am urcat dupa vreo jumatate de ora fata de grup, ca m-am simtit epuizata pe urcusul Skalei si nici nu stiam daca mai merg. eu am facut cele 40 de min regulamentare, deci era fezabil cum zicea la panou. Coborirea pe 'horn", in afara de faptul ca era "interminabila" mie nu mi s-a parut prea grea, cu fata la stinca si urmind marcajele bine puse/dese. unora, poate mai putin invatati cu stinca li s-a parut mai greu decit urcarea- am aflat eu ulterior. Mie mi-a "convenit" mai mult decit daca ar fi trebuit sa ma intorc pe unde urcasem, mai ales la "burta" cu pricina nu cred ca mi-ar fi placut! (de aceea am si ezitat cind am trecut in sus, cu gindul ca poate trebuie sa ma intorc tot pe acolo, nu am urcat pina nu am gasit o varianta "un pic" mai cu prize... ca in sus la aderenta mergea "pe oriunde"!)
Ne-am regrupat pe zonaria (cu Virgil care m-a asteptat in poteca)... la refugiul SEO, unde se oprise tot grupul nostru. Unii au mai urcat si pe profitis ilias, eu am preferat sa ma aerisesc la picioare - aici era deja racoros si vintos dupa-masa. Via ref Kakkalos (f aproape sub SEO) si un drum pe o brinita subtire care traversa Zonaria pe dedesubt(mai jos fata de poteca principala) am coborit in final direct (aproape direct!) la refugiul A (adica poteca aceasta a intrat in E4 un pic mai sus de ref). A fost o zi plina si toata lumea a fost multumita si ... destul de obosita.
Conform cu prognoza a venit ploaia si furtuna... luni. Am coborit pe ploicica spre Prionia, si mai fara ploaie am intrat (initial mai aveam pelerinele!) pe valea Enipeea.
Daca nu am fi avut stabilita o ora de intilnire in Litochoro, am fi coborit mai pe indelete si fara stres valea- foarte lunga de altfel si cu destul de multa urcare si ... spre vale! Asa am avut un stres, am ratat cada lui Zeus, care era pe o derivatie si de care- recunosc- nici nu stiam! si am ajuns pe la 4 si jumatate in piata centrala din Litochoro. Intilnirea nu a avut loc pina la urma si ne-am intors cu ceva "scandal"... cu taxiurile- in loc de maxitaxi. Totul e bine cind se termina cu bine- si pentru noi s-a terminat cu bine
Poze pe picasa si in alte parti... la mine, Paul, Diana...

cautati si calatoriile lui Andrei (Valeanu) pe picasa si pe blog.(wordpress?)

Am citit cu interes despre aventura voastra, chiar eram curios sa stiu cum s-a descurcat un grup asa de mare. Si altii inaintea voastra s-au plans ca Olimpul este foarte arid toamna. Noi am urcat in iunie 2006, pe Mytikas, Rodica si cu mine, am fost pe 6/06/06, cu plecare la ora 6!! Muntele era verde, apa era berechet, mai sus de Prionia era o limba de zapada aproape continua pe valea Enipeas, nu au fost probleme de traversare, un bat de schi a fost suficient.Pasunile alpine erau verzi. Am urcat si coborat pe Kaki Skala, noua ne-a placut si Skolio, mie mi-a amintit de poteca de creasta a Fagarasului. Era frig, eram imbracati de iarna. La pranz varful era deja in ceata, am avut numai vederi ocazionale ale varfurilor, caldarii mari si refugiului de pe Platoul Muzelor. La intoarcere spre Ref. A am avut mazariche, iar la coborare pe Enipeas ne-a plouat bine. Un cuvant despre E4, este o poteca paneuropeana, Grand Randonee sau Long Distance Trail. Incepe in Tarifa, punctul cel mai sudic al Spaniei continentale, trece prin Franta, Elvetia, Germania, Austria, Ungaria, Romania, Bulgaria, Grecia, traverseaza Creta de la V la E si se termina in Cipru, un total de 10.450Km!! Segmentul romanesc nu e inca definitivat, strabate SV tarii, cel bulgaresc mai avansat trece prin Vitosha, Rila si Pirin. Un proiect pentru cei tineri.