Jurnal de Caucaz 1993

Cautind prin casa dupa poze vechi, am dat de putine... dar, si de un jurnal scris despre minivacanta din Caucaz, din vara anului 1993.
Mie mi-a facut placere sa il recitesc, ca pe o poveste, dupa atita vreme sint aproape la fel de straina de cele relatate ca orice alt cititor, asa ca m-am gindit ca poate v-ar distra ca ocupatie de iarna asemenea amintiri.

Reproduc mai jos textul, asa cum l-am gasit scris pe niste foi mici de carnetel. Poze am gasit putine, foarte gri, sterse. Mai distractiv a fost ca am gasit o insigna si o "diploma" pe care am primit-o de la "turbaza", de "iunii turist" (= tinar turist), pentru realizarile alpine de acolo!
Probabil ca mi-au dat si mie la fel cum or fi dat bunicutelor si copiilor si oricui care a mai fost in sejurul acela.
Din acea "expeditie" am invatat sa maninc pe munte varza cruda, erau probleme reale cu mincarea, piine nu stiu daca exista, iar macaroane cu seu nu cred ca erau ceva ce stomacul meu putea suporta.

sa inceapa deci, povestea:

EXPEDITIA... CAUCAZ 1993

Plecare:
30.07.93 ora 9.48 din Dubna
~14.30 din Moscova

Ploi, alternativ cu atmosfera de nerespirat in vagon.
Sosire cu intirziere de vreo ora la Nalcik (~6.30 pe 1 august)
Autobuzul cica la 8, dar era sa plece fara noi. 2500 de persoana, dar am luat niste excursionisti care au platit doar 200(?) de caciula. Vreo 2h pe drum. Valea Baksanului- un fel de valea Prahovei cu mai multa apa si combinatie cu Cheile Bicazului.
La inceput conglomerat, apoi sist cristalin. Pe la 9 sosirea la tabara INDIRCI sau asa ceva. Repartizarea la casute. Dat 40000 de ruble - se pare ca ne pacaleste crunt ghida. Dar alti bani nu mai vede de la mine. Dupa masa de dimineata (macaroane, unt, salam-eu nu, ceva brinza-buna- ceai infect), plecare la plimbare pe vis-a-vis la un izvor cu apa minerala (Narzan). Intoarcere cu stat la soare pe la 1. Prinz la 3, gretos (cred ca gateau cu seu de oaie). Dupa care noroc ca ne-au dat o oala cu morcovi, varza etc si ca celelalte cucoane nu s-au inghesuit.
Dupa masa plimbare de voie, mai mult singura. Testat ghete.
O vale sapata de avalansa (de piatra?). Impresionant, dar n-am fotografiat-o.
Seara ascultat muzica de la ei: Led Zeppelin, Janis Joplin (surpriza!).Stingerea la 10.

LUNI 2 august:
Racoare. Nori pe la 2000m. Uneori se lumineaza o fereastra si se vad munti inzapeziti, in capatul vaii. (am inteles ca Elbrusul nu se vede de aici). Echipa e penibila, asa ca mari plimbari nu vor fi.
Plecarea 9.20. Alearga toti ca bezmeticii. Eu NU dupa ei. Mergem pina la valea Adelsu. In continuare pe ea, pe linga sosea pina la valea Shelda. Marcaj. Poteca frumoasa prin padure, fragute. Vaci pina sus. In zona vechii morene tabere de alpinizatori -la corturi. ~2000-2200m. Prinz pe morena (ora 12) - de acolo mai mergem circa o ora prin bolovanis pina la ghetar! (desi pare extrem de aproape)
Poze cu creasta Caucazului (stinga) si cu Shelda (dreapta-fata) Pe la 3 incepem sa coborim. Fiind luni, e apa calda la dusuri. Profitam. Zi splendida - ne-am ars care mai de care. Eu la urechi simt si putin la umeri. Si n-am stat expusa prea mult.

info: Shelda la 3km pe Adelsu in sus (de la varsare in Baksan)+ 4km pe sosea pina acolo

MARTI 3august
Plecare la 9.30 spre valea Irik.(unde e Narzan-ul, adica izvorul) Cald foarte. Ma enervez de echipa si o iau mai pe sus. Imi fac de cap. Mai o poteca ciobaneasca, mai o mica catarare. Am de gind sa urc putin sa fac poze, apoi s-o tai dupa ei. Mai pe sus ma intilnesc cu un solitar, ceva prof de educatie fizica din Letonia(?). Mergem "impreuna" pina la primul virf - el vrea mai sus, treaba lui! Eu o iau in traverseu-coborire spre poteca de vale. Merg mult pe tot felul de poteci ciobanesti, mai prind cite-un picior pe care cobor, mai "pasc". Ma mai si semi-catar din cind in cind (2-3 pasi). In final ma satur de traversat si cobor direct in vreo citeva etape, inclusiv prin padure. Apoi trec la trap pe poteca in sus ca sa-i prind - ca e tirziu, stiu doar ca n-au trecut inapoi (decit 2 persoane - am vazut de mai sus)
Alerg vreo ora sau 1 1/2. Pe parcurs mai fac si o pauza. Ii gasesc la ghetar (ceva mai sus), la masa. Ei fac popas sa culeaga cimbrisor, eu- sa fac o baie intr-un piriias ca sint prafuita si transpirata.
Numai ca "pina acasa" mai trecem printr-o zona f prafoasa (cel putin una) si ma fac la loc. La ultimii metri ne prinde si ploaia, dar pina trecem prin sat, trece. Apoi iar ploua. Sint arsa chiar si pe degete astazi. Ca gitul mi l-am ferit.
Inghit morala pentru "deviere".
Au sosit corturile si sacii de dormit pt o eventuala expeditie! Ma tem sa nu ma lase ghetele la momentul potrivit.
Ploua. Dar seara la 10 se vad stele.
Sa vedem ce-o mai fi si miine!
(am terminat zarzavaturile! Mai am doar ceapa si mere. Ar fi bine sa mai capatam)

MIERCURI 4august
Plecare cu "ia-ma nene" in sus. Pina la statia de telecabina Azau. O cabina costa 1000/de caciula, sint 3 (lucreaza 2), iar la Refugiul nr11 (Priut11) se doarme pe 1000-5000 ruble, pentru straini cica este $20-25 (sa fie sanatosi!){nu! de fapt, vom afla mai precis ca sint doar 2 cabine si un telescaun, care nu functioneaza... si costa 1000 in total dus-intors}
O fi interesant sa vezi daca rezisti pina acolo, sa vezi cum e la 3800-4000m, dar in aceste conditii pas.(se vor duce rusii, zilele urmatoare, pe mine nu ma ia ghida ca cica se cer actele)
Noi urcam pe valea Azau pina la limba ghetarului. Roca vulcanica friabila (granit? negru, rosu, gri...) plus sist. Interesant dar nu prea lung. Daca statia de telecabina e la 2350m, noi om mai fi mers vreo 150 poate. (dreapta vaii: muntele Ceghet) Vis-a-vis pe vale ar fi Elbrusul cica, deci mie mi se pare destul de ciudat dupa cum mergea valea (o fi din cauza transportului auto care ne-a "ametit").
Valea Azau este unul din cele doua fire(?) initiale ale Baksanului.
Ne pregatim miine sa plecam pt 3 zile, dar deocamdata sint probleme. Voi merge cu 2 dubnisti sot si sotie. Ceilalti se vor duce cu ghida la Priut 11, sa innopteze acolo.
Ne-au dat un cort greu verde (de armata?) si saci de dormit destul de slabuti, in schimb mari si destul de grei. Mi-e teama sa merg doar cu ghetele ca la calciiul drept s-ar putea sa am probleme (sa se desfaca de tot, adica). Voi incerca sa merg poate cu adidasii partial. sau sa ii iau doar de rezerva.
Citit seara in cartea de la Sasa descrierea traseului. Intr-adevar pe la inceput am trecut pe la o cascada care vine din valea (ghetarul) micul Azau. Creasta principala are structura petrografica diferita de Elbrus, care are roca vulcanica!

JOI 5, VINERI 6 si SIMBATA 7august 1993
Plecam incarcati zdravan, cu autobuzul spre Baksanul de Sus, impreuna cu Luisia si Volodea (si niste plimbarete cu copii- o bucata, ne conduc) Caldura mare.
Drumul urca in serpentine - si-mi dau duhul. Curg toate apele pe mine, simt rucsacul in incheietura soldului la fiecare pas. Si inima isi spune cuvintul, drept pt care ramin in urma si merg cum pot. Urcusul continua sustinut - si prin padure (unde e mai bine ca nu te bate soarele in cap) - pe deasupra vaii Siltransu (su= apa curgatoare, probabil). Vreo 2h si jumatate, daca nu mai bine, ne chinuim pe el - apoi scapam si de plimbaretele care renunta - raminem in 3.
Iesim pe un platou ierbos cu stine. De aici seamana mult cu Paringul.
Mergem practic in paralel cu o trupa mare din Leningrad. Echipati pina in dinti (e club de armata!!!)
Le-o luam totusi inainte asa ca ei nu mai pierd vremea cu cautatul drumului (marcat cu momii, totusi, desi nu consecvent).
Pe treapta urmatoare a vaii, dupa ce depasim niste pietroaie mari si rododendroni (albi si mari, dar nu miros!), intram in nori. Totusi raminem cu vizibilitate de vreo 15-20m, ceea ce e acceptabil. Tot asteptam sa ajungem la lacul Siltran.
(Siltrankiol: kiol=ghiol?=lac pe turceste) cica de 30ha, format prin bararea unui circ de o morena.
Dar mai e mult. Mergem, mergem, mai urcam o alta treapta a vaii.
Am trecut de 2500m de mult. Ajungem la un platou cu multe locuri de cort, unde leningradenii se opresc. Noi mai continuam, dar peste 10min ne prinde o grindina pe niste bolovani care ne tintuie locului vreo ora. Ploaia continua, aflam de la un cercetas leningradean ca lacul e la vreo 30 min de mers (treapta urmatoare a vaii- f aproape de fapt), dar trebuie trecute 2 limbi de zapada care sint periculoase.
Asa ca ne intoarcem si punem cortul la un loc cu ceilalti (pe ploaie mai rara).
Ploua mult, si noaptea, dar noi am scapat doar cu bocancii umezi. Si hainele de pe noi (dar de transpiratie). Punem pe noi tot ce avem.
Bivuacul e la aproximativ 2900m.
Lacul Siltran(kiol) la 2950m.
A doua zi plecam ultimii - pe la 10, ca mai stam si la soare si nu ne grabim.
Trecem prima limba de zapada (fara probleme), iar ca s-o evitam pe a doua (cu care ne-au speriat), trecem pe grohotis (mare). Pierdem vreo ora pe bolovani, dar coborim la lac fara probleme. E frumos, dar n-are chiar 30ha. Si circul e frumos.
Pozez o multime. Avem discutii in contradictoriu cu orientarea. Eu nimeresc de la inceput "pasul" prin care trebuie sa trecem, dar nu aleg drumul bine, nu vad inceputul potecii. Asa ca facem o traversare cam expusa pe niste mizerii cu grohotis, dar ajungem sus- 3050m.
E ora 12. Pauza.
Eu trec pe virful dinspre nord (grohotis). 3562m cica.
De acolo priveliste grozava.Pozez. Si Elbrusul cu un refugiu.
Apoi coborim pe partea cealalta. Mult. Pietre, pietris, nisip, zapada putina.Ape de trecut (Mukal)-rapide si f bogate. Ma ud si la picioare. Vaci si boi pasc in voie. Trecem mult in jos, cautam locul de bivuac cu rododendroni din descriere.
Il gasim, dar e ocupat si in rest musteste de apa. De acolo riul intra intr-un canion. Noi mai coborim pina la locul unde iese din canion. Pe un tapsan acolo, punem cortul. Bivuacam inconjurati de boi (credeam ca coboara mai mult, dar probabil le-am trezit interesul)

SIMBATA plecam tot pe la 10-11. A plouat noaptea. Intr-o ora si ceva sintem la stine. Valea Kirtik. Ciobanul ne invita la lapte acru. De la stina in jos e drum "de tractor" vreo 15-20 km pina in Baksanul de Sus. Priveliste frumoasa - si inapoi spre Elbrus, si stinga si dreapta vaii. Printre altele fotografiez si peretele Ulukaia (cu pesteri, urme ale omului preistoric, sub forma de "cetate
medievala").
Tropaim sub un soare torid prin praf. Noroc ca bate ceva vintul. In spate se intuneca si se aud tunete.
Pe la 3 1/2-4 sintem jos la sosea.
Pe la 4 1/2 autobuz. Scapam cu bine deci.
Gheata mea s-a desfacut binisor la calcii. Dar si-a facut datoria.
Fiind simbata avem noroc de dus. Chiar daca apa nu e 100%. Nu spal nimic. Natasa se poarta cam urit, de cind cu conflictul cu cine se pricepe mai mult (?!) la munte. (Scoala de alpinism + patriotism)

DUMINICA 8august 1993
Plecam cu autobuzul spre Ceghet. Vizitam piata. Apoi urcam cu primul telescaun la 2750m. KAFE AU. Poze.
De acolo spre stinga, aproape mai mult coborire decit urcare (usor)... mergem pe o poteca buna. In stinga valea Donguzorun (creasta Donguzorun, Narkatan...)
Ghetari suspendati. La confluenta piriului Medvejii (ursului) din dreapta cu Donguzorun - lac Donguzorunkiol (lacul in care fac baie porcii, in limba balkara).
o poza
Aici coboara drumul mult. Trecerea peste piriu dificila (acoperita de pod de gheata, nesigur!) dar trecem.
Apoi urcam rapid pe versant. Un nou "ghetar" (zapada, ca pe la noi in valea Cerbului), dar cam inclinat, drept pt care renuntam.
Liusia nu vrea cu nici un pret sa renunte. Ramin si eu cu ea. Apoi, mai tirziu, ne intoarcem. Pe drum ne intilnim cu Volodea care a expediat trupa jos, si ne intoarcem la "ghetar"- ma intreaba daca chiar nu am ghetele cu mine, iar eu ii spun ca trec, daca am urme batute, si in adidasi. Intretimp au trecut vreo 3 persoane care au batut urme. Asa ca nu-s probleme. Urcam inca doua mici "trepte"
si vedem ramasitele refugiului nordic si trecerea spre Gruzia (la stinga cum privesti). Fotografiez desi incepe sa ploua.
Ne prinde o mica ploaie. Ne intoarcem. Jos la piriu (monumentul eroilor comsomolisti cazuti in razboiul m II) - oi. Soare. Mincam. Apoi tropaim in continuare. Tot asa pina jos. Un autobuz tocmai pleaca fara sa ia pe toata lumea.
Mai stam 1/2h, apoi plecam pe jos. Peste 1/2h trece in sus un autobuz, coboara peste 1h, dar nu ne ia. Ajungem in tabara in 2h. Ma spal pe picioare si mergem la masa. Altitudinea pasului spre Gruzia 3161m.

LUNI 9 august
(practic ultima zi, ca pe 10 plecam, pacaleala deci!) Cu biletele nu s-a rezolvat, alta pacaleala!

La 9 ies la autobuz, m-am hotarit sa urc cu telecabina pe Elbrus. 1000 ruble.(casieritele cred ca sint din "pribaltika", si fleata am si zis numele real, cind m-au intrebat de nume...hmmm - ma pregateam sa zic Moldova! m-au botezat vasileske, whatever!) Masina intirzie mult. Imi ia 100 ruble fara discutie. De la Terskol mai sint 4km de tropait pina la statia de telecabina in poiana Azau. Intilnesc afine coapte, mari. Dar nu pierd vremea ca mai tropaie unii in acelasi sens si e clar ca trebuie sa ma lipesc de un grup ca sa urc. Asta si fac. Am noroc si plec cu prima cabina. Oricum e aproape 11. Niste vestici cu echipament ultimul racnet si ghid - au platit cinstit taxa de straini!
In cabina ii "agat" pe rusi si-i intreb la ce ora cred ei ca pot cobori... Ei se duc (numai cu 3 nemti, pe blat!-adica tot ca mine, ca "rusi"- insa, aflu mai tirziu) la tabara nr 11 (Priut odinadtati) si vor sa se intoarca tot azi. Ii intreb daca pot merge cu ei si sint de acord. Cei 2 (un tip si o tipa sint din Omsk, ea a fost si pe virf, la viata ei). Nemtii sint din Nurnberg, unul student, doi someri. Rusii se prind evident ca nu-s rusoaica. Pe la "butoaie".
Tractorul bate pirtie, deci mergem ca pe "autostrada".
Pe la vreo 2 (+_1/2?) intreb cit e ceasul la Priut 11 (4200m). Maninc si imi storc ciorapii. Apoi coborim alergind sa prindem cabina!
Mai si "schiez", dar frinez pe fund. Zapada f uda.
Vremea a fost grozava. Ghetarul din dreapta (coborire cu cabina) e Micul Azau cica - f impresionant.
Pe stinga e Garabashi (ghetar), dar pe asta nu l-am remarcat in mod deosebit.
Pe la 3-3 1/2 sintem jos. La 3 3/4 sint in statie la Terskol, dar nu vine autobuzul pina la 4 1/2. Mai tirziu vine un autobuz "blatist". Noroc cu el. Tot 100 dau. Asta e. Dar a meritat.
La telecabina nu exista insotitor si la statia intermediara erai "pe cont propriu". Am platit de la inceput - toata lumea, dus-intors, nu existau variante.
Bocancii (Ghetele) sint complet irecuperabili. Ii pun la uscat si iau sireturile.
Cu asta "expeditia" Caucaz a luat sfirsit. Miine dimineata plecam la 5.
Spre aventura cu trenul -fara bilete!
SUCCES!
Cu nasul: 15000/vagon de dormit si electricika (280).
citeva poze in albumul "istorice":
istorice

ceva informatii actualizate " pe linga povestea" mea, gasiti pe net:
valea Baksanului
La data istorica nu aveam nimic, nici o harta, am facut o schita de mina dupa un panou din teren, in tura de 3 zile a avut Volodea o schita pe hirtie...

pe un fragment de harta, am subliniat citeva cuvinte cheie.

Nu apare pe harta zona ghetarului Shelda, ar fi mai in jos, stinga fata de "turbaza" noastra. Nici Donguzarun nu vad... doar Azau si vaile Irik, Kyrtik si Syltransu.

O alta harta de pe net: harta