SARUTUL JOIANEI

DUMINICA 1 IULIE 2012
Sint la Busteni. Merg agale spre Jepii Mari, convins ca azi nu voi face mare brinza din cauza oboselii acumulate cu doua zile in urma. Ii marturisesc asta si baiatului de la hotel Silva care vinde harti. Ne bucuram putin de revedere. Pornesc nehotarit spre urcus. De pe o stinca un grup de copii tot saluta zgomotosi. "Mai repede nene, ce ai obosit? Daca ai stii cit am mers noi azi?" Privesc in urma. Nimeni. Nenea eram eu. Luat prin surprindere de situatie , dau si eu vina pe caldura de afara ca sa nu ma fac de ris. Numai ca pina dincolo de Valea Comorilor, soarele isi face de cap. Abia respir. Aerul era uscat si impotriva mea. Pina la urma cerul se acopera de nori. Sub perdeaua racoroasa padurea respira mai vesela. Aud un cintec de fluier. Ma las vrajit de el si urc rapid, curios sa vad daca ursul a inventat cumva o metoda noua de vinatoare. Nu este o capcana. Ras in cap, un coleg de pe la club ii cinta iubitei la umbra brazilor, de sus, in fata orasului nepasator. Pe cine ii intereseaza de fericirea lor? Nici eu nu am timp sa ma gindesc mult la ei. Poteca e distrusa complet pe alocuri si acoperita de copaci rupti de furtuna. Degradarea ei este ireversibila. Nu urca nimeni, desi cred ca a inceput vacanta elevilor. Coboara tot oameni in virsta, de parca as merge pe celebrul traseu numit "Baston", de pe linga cabana "Trei Brazi". Urme de urs cu nemiluita. Nu l-am mai intilnit cam de multisor. In schimb afise pe suport de tabla atirna pe linga mai toate cabanele din Busteni sau Sinaia. Ajung pe podetul rupt din fata refugiului. Racoare! Platoul este pustiu si bintuit doar de criza economica. Urc printre jnepeni si pe culmea cu iarba gasesc citiva turisti care culeg muguri de brad si conuri proaspete din jnepenis. Pe limga ei, citeva vaci la pascut. Ma las in dreapta spre stadion. Dupa citiva metrii, alte vaci imi bareaza drumul. Molfaind nedumerita o Joiana alba cu pete negre ma priveste cu vadita placere. "Frumoaso! Vreau sa trec! Elibereaza-mi te rog, drumul!" Frumoasa se uita la colegele ei maronii la culoare, facindu-se ca nu intelege ce ii spun. Apoi, clampanind din clopot, se intoarce cu fata la mine. Ma priveste cu interes. E clar! E dragoste la prima vedere! Se intoarce vioaie si plina de dorinte fierbinti si neimplinite. Se repede spre mine sa ma sarute... Eu dau bir cu fugiti, hotarit ca a doua oara nu ma mai insor. Ce sa fac eu cu o o vaca? Abia am divortat! Ajung repede la culegatori. Mirati ca m-am intors se ofera sa imi dea o mina de ajutor, asa ca pornim impreuna sa eliberam drumul. Acesta aparent e gol. Dintre jnepeni se iveste o vacuta cu mers lenes si o ia inaintea mea. Cea alba ma priveste de sus rusinata de poftele care o framintasera cu citeva minute inainte. Rumega totusi amenitator. Ramin singur. In spatele meu pornesc si celelalte din turma. Joiana cea alba le trage dupa ea marind ritmul. Sint inconjurat. Disperat o grabesc pe cea din fata mea sa mearga mai repede! Am noroc! Drumul se largeste si o iau la fuga paralel cu stadionul. Inebunita de placeri Joiana alearga acum in spatele meu, dorindu-ma. Deodata se aude un fluierat prelung. Un ciine ciobanesc apare din neant si ii bareaza drumul. Joiana ramine cu iubirea neimplinita si eu sint salvat. Urc culmea pe banda albastra gonind spre Poiana Regala. Bine ca am scapat!