Toamna aceasta trebuia sa ajungem pe valea Horoabei sa vedem "scara noua"! iata-ne motorizati pe drumurile Bucegilor, fiecare cum s-a descurcat, cu masina de teren avuta la dispozitie: matizel matinal a reusit sa treaca spre saua Dichiu, apoi la vale spre Zanoaga- drum acceptabil, si mai incolo spre Bolboci si Padina, mai valurit si mai stricat. Drumul nou pe vis-a-vis pare sa fie in lucru serios, sa vedem cind se va da drumul, poate la anul? Deocamdata are bariere pe ambele capete, spre Cheile Tatarului se vede si un pic de asfalt deja. SCL fiind la o ora dupa noi nu mai are voie sa intre la Cuibul Dorului si vine prin Moroieni. Asa ca... cu toate pauzele noastre ne vom regrupa abia la iesirea din valea Horoabei. Asa tura cu balaureli si pauze mari si delectare cit incape nu am mai avut poate niciodata. Abia la 4.30 am ajuns la masini, am mai stat un pic si apoi am luat- spre casa. Cofetaria din Comarnic ne-a fost gazda de regrupare de seara pina spre ora 7 (prajituri, bere, inghetata etc).
pozele mele
Am fost 8, organizati ad-hoc si ne-a iesit bine. am fost toti bucurosi, ziua a fost frumoasa, buna de mers, desi dimineata parea cam racorica.
Matizache a fost zmeu (ca doar e masina de teren), chiar daca la intoarcere a cam dat de doua ori din coada mai zgomotos... era greu sa nu ai anumite evenimente mai ales pe bucata dintre Padina si Bolboci. Praf am luat destul, dar se spala!
Doina si Dana, din echipa 1 erau in premiera si au fost incintate de surprizele vaii, presupun ca si cei din echipa 2 (Anca, Jeni, Mihaela si Mircea) s-au bucurat de aceasta tura de toamna de voie, cu balaureli "pe oriunde", pe pajisti si printre lapiezuri.
sa adaug citeva observatii din teren:
soseaua alpina pina in Dichiu este inca in lucru, dar se pare ca s-a inteles ca trebuie facute consolidari, dupa prima etapa si poate... va fi totusi destul de bine facuta sa reziste conditiilor meteo din zona. Daca saptamina trecuta au pus primii parapeti, acum mai aparusera niste noutati, sa vedem ce-o iesi!
Traseul pe Horoaba este cam cum il stiam (ca doar am mai fost anul acesta in inspectie), scara metalica noua este frumoasa si sa speram ca rezista, desi mai scade din farmecul aventurii. Scara a doua, atit cit va rezista, este de tipul celei pe care am gasit-o acum citiva ani la prima saritoare, si a inlocuit "bulumacii" clasici. Daca ar fi o idee mai lunga facea viata si mai usoara -dar sa nu circotim, nu toata lumea este atit de rablagita la genunchi ca subsemnata!
Pentru cei care nu stiu traseul, as reaminti ca sint 2 posibilitati de acces, una dinspre Turnul Seciului (anul acesta are avantajul ca are mai putine cazaturi de copaci decit pe vale/marcaj C verde), si trece apa la baza cascadelor Burlacului.
Portiunile mai dificile, in ordine de jos in sus, ar fi cam urmatoarele: o zona de brina cam expusa... ceva cablu, inainte de prima arcada, o zona expusa -tot cablata- ceva mai rea insa!! dupa arcada a doua, inainte de izbuc (cum ziceam , acolo scrie Ponor, dar eu zic ca acolo unde iese apa din pamint se numeste izbuc!).
La intrarea in gangul Horoabei este o treapta de catarare frumoasa cu prize bune (nu e greu!), comode, minus primul pas. Apoi urmeaza pragul 1 cu marmita care are (cred ca tot timpul!) apa, cineva cu agilitate normala nu ar trebui sa aiba probleme la ultimul pas, unde e mai greu cu prizele de mina. Imediat dupa se rasuceste elicea, si mai e un prag spalat, zic eu mai usor. Apoi pauza pina la saritoarea mare, care acum este echipata cu scara metalica pina sus. iar mers "obisnuit", pina la urmatoarea scara/ saritoare, cea cu gaura/tavan. (inainte "cu bulumaci"!). Aici este o problema daca ai rucsaci mari, altfel incapi prin gaura si e Ok. Daca nu, e bine sa ai o cordelina, sa tragi bagajele (deci echipa minima - 2).
Mai vine mai sus o saritoare micuta, care pare de netrecut, doar ca ea se ocoleste prin stinga, citiva pasi de catarare, apoi imediat coborire - este si un piron mare metalic parca acolo (poate a fost cablu cindva?)
De acolo mai departe nu mai sint obstacole demne de amintit, valea ba este mai larga, ba mai e cite un obstacol care nu pune probleme, se merge la aderenta sau in catarare usoara, acolo unde mai e ceva. Mai apare si poteca, se mai merge pe firul apei, mai din piatra in piatra.
Pina sus mai sint vreo 2 locuri unde peretii se mai apropie si e nevoie de un pic de catarare usoara, citiva pasi.
Cind se termina valea in jnepeni, apare o bifurcatie in jnepeni, si varianta mai clara este circulata si de animale (cai sau vaci?) este spre stinga care te scoate pe un tapsan de unde poti alege sa mergi la stinga sau in sus, daca vrei sa ajungi in drumul Granicerilor (in sus) sau cum am mers noi, spre coborirea Strunga mare-Padina, sau la dreapta, trecind pe la stina, se ajunge in scurt timp intr-un drum utilitar (de caruta) pe muntele Batrina (vizibil bine!) care duce spre stina din valea Doamnei, respectiv drumul marcat TR (v Doamnei-Saua Batrina- valea Obirsiei), bun mai ales pentru cei grabiti sa revina spre marcajele ce duc spre valea Prahovei.
Cred ca cu asta am epuizat cam toate datele esentiale ale problemei (traseului) pentru cei ce vor sa stie mai multe. Si sper ca nu am gresit nici un detaliu, vorbesc din amintirile mele, nu am consultat vreo bibliografie.
Fara sa te grabesti, cu poze si lejer, de la Padina pina la intrarea in gang se face cam o ora, si maxim inca 2h pina la iesirea din traseu. Pentru cei grabiti si vioi, probabil 2h sint suficiente in total. Dar e pacat sa fii grabit.
Si pentru ca am dat "prea multe detalii", v-as reaminti ca totusi acest traseu nu este un traseu turistic, ci mai degraba de initiere alpina, asa ca cei care se duc pe acolo trebuie sa fie constienti de ce fac, sa aiba macar un pic de experienta alpina (cei care ii "duc" pe eventualii incepatori), ca trebuie sa mearga cu grija, mai ales in locurile expuse, ca sa nu aiba evenimente neplacute.(nu de alta, dar abia a trecut vreo luna si un pic de cind a cazut un copil de vreo 8 ani pe acolo - daca e nevoie sa mai fie reamintit acest nefericit accident fatal). Daca mergeti cu copii, chiar daca ar putea face tura!, legati-i si tineti-i pe "lesa scurta" pe saritori sau in zonele expuse, sau mai bine nu, lasati-i sa mai creasca. Poate nu degeaba scrie pe tabla aceea la intrarea in zona "acces interzis fara... "suport" salvamont" (nu stiu exact textul, asta e ideea insa).
A fost foarte interesanta (cel putin pentru mine, nu stiu daca ceilalti nu au considerat totul "altfel") balaureala pe "podurile" de sub Drumul Granicerilor, eu ma mai plimbasem asa acum multi ani, dar recent nu am avut niciodata timp de voie "de pierdut"... ca intotdeuana avem tendinta sa ne planificam "prea mult" pentru un timp limitat- deh, distantele!!
