drum marcat fara drum... pe valea Tatarului

Cu vreo 3 simbete in urma am ajuns din nou la Padina cu un alt grup doritor de valea Horoabei, cu care n-o sa va mai "plictisesc"... voi "povesti" doar un pic despre alegerea noastra (iar am fost capul rautatilor, trebuie sa recunosc, dar am fost pedepsita!) de intoarcere la Padina... De data aceasta, am ales sa urcam in creasta "potcoavei" si sa o urmam aproximativ matematic spre sud, pina in strungi... Eu mai facusem acest lucru, cu multi ani in urma, dar pentru ceilalti a fost o premiera sa mearga pe linga marcaj pe creasta. Cred ca au ajuns la concluzia mea, merita!
De acolo am continuat spre Tataru, in ideea de a prinde un marcaj nou (pe care il vazusem in sosea, la venire, in Cheile tatarului, care ar fi facut legatura cu Strunga)... Noi veneam invers si eu una, cu naivitate mi-am imaginat ca va fi un drum de plimbarica spre vale... Nu stiam unde o sa apara marcajul, dar banuiam ca va cobori pe valea Tataru cumva. Cu ani in urma, un grup - care m-a "tradat" de la traseul Nae Popescu - a coborit iarna(de revelion) pe vale, cu Eugen R, si au iesit undeva spre vila Coteanu (din ce am inteles eu de la ei). Mi-am zis, au marcat ceva nou, hai sa il vedem si noi.
Eh... am gasit PUNCTUL galben in saua dinainte de Tataru(de care v-am povestit la excursia din Leaota), l-am tinut si de data asta pina in valea Tataru, dar acolo am taiat oblic in jos spre firul vaii... fara sa intilnim triunghiul marcajului nou! Abia in vale, mai spre stina am dat de stilpi, se pare ca venea de la un stilp de bifurcatie din saua dintre Tataru si Deleanu. Pe stilpi ca pe stilpi, era OK, chiar daca rar, dar nici nu prea aveai pe unde pe altundeva sa iti imaginezi ca duce traseul. Mai aparea ici colo si pe vreo piatra, asa ca am tropait cu zel spre vale pina spre o ... sa(?) unde valea de fapt o lua spre dreapta, era ceva spre stinga aparent, dar marcajul... SURPRISE!!! incepea sa urce destul de vesel in sus, intre cele 2 "fire", pe o culme, mai sus impadurita. tare nu ne-a placut ideea ca trebuie sa urcam, dar nici nu am visat ce ne asteapta dupa intrarea in padure! In primul rind, marcajele facute erau barbare: decojisera copacii criminal, dreptunghiuri mari decojite in care pictasera TG... ce-o fi fost in capul lor?!! (in capul cui?? ulterior am gasit niste comentarii pe tema asta pe net...)
Si... desi marcaje erau, padurea foarte priporoasa si dusmanoasa era cam... fara poteca! O coborire neplacuta, inclinata, necalcata suficient... chiar periculoasa, as aprecia eu. Oricum neasteptata, fata de ce stim noi ca ar fi Bucegii, nemaivorbind ca potentialii excursionisti in zona Padina pot fi nepregatiti pentru "orice", cum eram noi, hirsiti in ale off-trailului.
"cine ne-a bagat pe aici?!!" ziceam eu, in gura mare, ca ceilalti doar gindeau. Oricum, foarte neplacut de mers, greu mai ales la sfirsitul unei zile solicitante. Cum ar fi fost invers? nu pot sa imi imaginez, cu bagaj mai serios nici atit! in sfirsit, zone alunecoase, instabile, si aveam noroc de vreme buna si uscat! Parti expuse evident, se "simtea" ca sintem in susul unor zone tari. Ceva stincarii, ceva grohotisuri, o bucatica gen brinita, pante inclinate de iarba de traversat si parea ca nu se mai termina o data! Spre sfirsit am ajuns la niste guri de pestera (se pare niste chestii de interes speo sau preistoric, nevizitabile, inchise cu grilaje). Si poteca in continuare care coboara "apoteotic" in sosea.
Amintirea acestui traseu ma indeamna sa va avertizez, nu va duceti nepregatiti sufleteste pentru ce va asteapta... Posibil ca intr-un an-doi sa nu se mai vada nici marcajul, ca se va acoperi de rasina, pling copacii raniti cu atita barbarie... ca poteca nu se prea vede, cum ziceam.