Cronica neortodoxa a unui pelerinaj in Macin

Daca ar fi sa povestesc impresiile mele de calatorie, ma veti excomunica... asa ca ma abtin si dau varianta prescurtata:
Ca sa reiau idee ultima a lui Vasile, modificata: Cred ca Dorel Lutzig a fost un optimist, sintem greu de suportat si 2 zile.
Multumesc organizatorilor si, ca sa fiu in spiritul pelerinajului, celui de sus , ca desi s-au depus stradanii imense ca sa pierd ultimul maxi-taxi prin vizitarea celui mai important obiectiv hanul Chira....(li)na, din cimpul Tandareiului, am ajuns totusi acasa la mine la tara...
si ca s-a omis cuvint "alpin" din afisul de pe autocar!

Nu inseamna ca nu am apreciat efortul organizatorilor, nu ma intelegeti gresit, cred ca este un efort sa organizezi o excursie, sa stringi bani, sa obtii toate chestiile astea pe care noi, pasagerii nerecunoscatori nu le putem nici macar concepe si mai sintem si cascati si nu citim ca lumea afisul excursiei. Adevarul este ca m-a luat valul optimismului si mi-am zis excursie in Macin, ce grozav, poate se reia ceea ce eu acum 25 de ani abia auzisem ca legenda, excursii de club cu autocarul in munti mai greu accesibili....
Reportajul meu foto poate arata partea frumoasa a lucrurilor si sper sa uitam cu totii micile si mai ales marile neplaceri ale acestei excursii, pentru ca nu toti am fost chiar atit de fericiti. Eu una nu am pascut prea fericita pe meleagurile dobrogene (mai ales a doua zi, dupa o noapte de piroane in minunatul hotel turist din Macin) si nu pentru ca nu am fost aleasa sa ajung si in Pricopan. Calcata noastra 'rascalcata' de grupul nostru dizident a fost frumoasa si ne-a rasplatit pentru ca am ramas cu ea.

Merita mers in Macin. Sint peisaje inedite in zona.
Data viitoare stiu si merg altfel. Si nu citesc cartea cu trasee DUPA ce constat ca nu am ghid.(apropo exagerari, a fost putin cam mult prozelitism, desi erau in grup si persoane de alta religie decit ortodoxa...si nu numai- sorry, Vasile, dar... si mai rau imi pare ca e DOAR vina mea). Punem aceast expeditie la lectii (reciclare, eventual) si expeditii de recunoastere.

Poate ar trebui sa ne gindim totusi in ce scop a fost creat Clubul Alpin Floarea de Colt si sa ne amintim de acest lucru si sa vedem unde sintem acum.
Date tehnice(ale expeditiei... pelerinaj):
autocar de 50 pelerini cu bocanci, mai toti
eterogen
ghizi de suflet: Vasile si Sanda
Plimbarica montana: Greci-vf Ioanesul- Vf Tutuiatu- Vf. Calcata(pentru popor), extensie Capusa-Pricopanu, pentru cei mai zmei sau tineri si nelinistiti. Cu urale de primire dupa.
Din cele promise nu au lipsit obiectivele anuntate, brebeneii au fost la locul lor. In plus: ruine romane. Mincarea servita... discutabila, mai ales ca temperatura. Cei doritori au petrecut pina tirziu. Vor fi precis si reportaje mult mai fericite, dar sintem pe un forum, deci se presupune ca nu sintem TOTI de aceeasi parere, nu?

Multumin Angela, interesanta informarea si bine punctata referirea la atributul "alpin".

Excursia aceasta a fost altceva decit ce facem noi de obicei. Deci nu ne-am inteles dinainte ca facem un grup si mergem. A fost intr-un fel, mai debandada- in ce priveste tura 'alpina'. (se poate mai debandada??? vorba optimistului: da!!!)
DAR, cum spuneam in afis scrie ca se face drumetie la brebenei, si asta s-a facut pentru oricine. Asa ca aici nu ar trebui sa fie reclamatii.
Andreea (si multa alta lume) probabil va relata pozitiv despre aceasta excursie, sint convinsa. Ea are o fire atit de impaciuitoare... norocul nostru!aia 'cu personalitate'.
Ceea ce se poate reprosa excursiei alpine a fost ca tura lunga NU a fost organizata, fiind considerata facultativa. Daca am fi fost lamuriti dinainte cum se pune problema (eu cel putin as fi dorit sa fiu luminata despre partea de excursie de munte si mai putin m-a interesat partea de pelerinaj la manastiri, unde am avut parte de lux de amanunte), poate era diferita situatia.TOT ce stiam era ca e LUUUUNGA tura, deci nu vor putea merge toti.(cum i se potriveste un florist-coltzist, intotdeauna crede ca altii decit el insusi este cel exclus de pe lista ) 6-7h. Am ajuns la Greci la 12, circa, la 7 e deja intuneric. Traseul il mai facusera unii, dar nu tineau minte. Vasile nu a mers in tura lunga, a explicat in citeva cuvinte, cel putin cit am asistat eu ca trebuie ajuns:
acolo... in zare... ala e Pricopanul... uite-l.
S-a presupus ca sintem majori si vaccinati. (sau, poate, ca vom renunta, daca ... si daca nu? isi asuma cineva vreo responsabilitatea? eu m-am intrebat)
Eu am pornit cu Doina D, care avea lanterna, eu aveam harta. Inainte de trupa de zmei, care ma indoiesc ca ne-ar fi asteptat daca ramineam in urma. Am ajuns in virful Calcata, acolo am avut feelingul ca nu se poate pe aici, am incercat sa il contactam pe Vasile telefonic, si am scos harta. Vroiam sa coninuam excursia, dar daca nu se putea, nu se putea, n-au intrat zilele in sac. Am cautat drumul, am revenit, dupa indicatiile lui- se pare ca telefonic nu ne-am inteles. Acolo ne intilniseram toti (ma rog daca o insirare de trupeti pe multi zeci de metri se numeste intilnire), de fapt au fost cam 3 grupuri. Eram noi cu Doina, dizidente de la inceput (noi mai facusem si o deviere la inceput pina in Ioanesul), s-au mai asociat cu noi citeva persoane(variabil), a fost echipa Iura/Noni care au mers pe drumul lor independent si au facut o varianta a lor, prin vale - Iura mai fusese in Macin altadata, si echipa care l-a urmat pe Mihai C si care a facut drumul pina pe Pricopanu, prin Capusa. Noi am pierdut circa o ora cautind o varianta acceptabila spre Capusa, eventual conform hartii! Dupa care am renuntat si ne-am asociat grupului mare al lui Vasile care ramasese la brebenei. Am fi putut sa ne incapatinam, dar ar fi fost o alegere proasta. Echipa noastra mai adunase si citeva 'oite ratacite' din cea a lui Mihai. Cel putin una (minimal, optimist) foarte suparata pe noi!

Asa e, partea mai putin reusita a excursiei, a fost ca nu toti care voiau creasta Pricopanu, au avut parte de ea..
Nu stiu daca in afara de Iura si Ciobanita mai fusese cineva inainte in Macin.. Cum ne anuntase, d-l Ciobanita nu a mers pe Pricopanu. Iar Iura a ales o varianta mai scurta, fara vf Capusa, pe care a purces fara sa mai taraganeze, cu Noni. Iar celelalte doua grupuri s-au format fie pe afinitati, fie din pura intamplare. "Alesi" nu au fost..doar debandada.. S-a mers la orientare cu busola si harta in mana, in zona "sensibila" de la vf Calcata, unde marcajul se pierdea (Mihai si grupul lui).

O tendinta de descurajare a doritorilor de creasta Pricopanu a fost .. "e traseu lung si nu aveti timp"..
Dar a fost timp sa se faca si creasta cu vf Capusa, plina de brebenei si cea spectaculoasa a Pricopanului, fara sa alergam sau sa fie lasat cineva in urma. Iar cele doua grupuri reunite pe vf Sulucu Mare din Pricopanu (~ 17.30), la o poza de grup, s-au rasfirat cat era Pricopanul de lung. Asa ca s-au nascut alte doua grupuri- cel din fata care a mers pina la intrarea in Macin pe jos, cind ne-a prins inserarea si cel din spate, care a fost pescuit de autocar de linga cariera cea mai apropiata de oraselul Macin. Si in final ne-am reunit in autocar .

Mina, profesoara de engleza, fiindca nu intelege bine romana, a ratat debandada, dar a reusit sa prinda si Capusa si Pricopanu si a mai ajuns si in grupul cu primii in Macin Se pare ca e bine sa fii mai scurt de urechi uneori

multumiri Diana pentru completare. Era necesara. Poate din contributiile diferitilor observatori se va putea construi o imagine mai clara a aventurii.
O observatie/completare: Marcajul nu se pierdea pe Calcata! Marcaj nu exista pe Calcata, exista un marcaj de traversare prin saua Tutuiatului pe care l-am vazut cu totii, triunghiul albastru. Pe Calcata singurul marcaj este de limita de rezervatie. Intr-o harta pe care o am (MN41-M.G. Albota) exista un drum de creasta marcat cu banda rosie, care vine de la Mircea Voda si parcurge creasta peste Ioanesul si Tutuiatul, trece prin sa, unde se intersecteaza cu tringhiul albastru, ocoleste Calcata si continua putin dupa vf. Capusa, dar face dreapta inainte de Chiscura Chelului spre Luncavita. Din acel punct drumul spre Pricopan este marcat cu banda albastra(pe harta mea). Conform conventiilor de semne de marcaj din romania, banda rosie ar marca creasta principala a muntilor Macin, iar Pricopanul este o creasta secundara. (si mai putin important: daca am afirmat ca altii au mai fost in Macin, anterior, mi-am bazat afirmatia pe ceea ce mi s-a spus de catre persoanele in cauza, nu am inventat-o.)
Ar fi frumos daca cei care au mai facut poze si vor sa le impartaseasca sa dea linkurile lor. :arrow:

acum faceam o selectie a pozelor. dupa ce le pun pe picasa, va comunic linkul.