CA PE VREMEA LUI CEASCA, IN BUCEGI

Duminica 8 09 2013. Urc chinuit pe Jepii Mici. Ma tot gindesc la ursoaica din duminica precedenta. De la 1 octombrie pe vale nu o sa mai gasesc tipenie de om. Cum o sa merg singur pe acolo? Ursoaica si-a facut salas undeva in Briul lui Rducu si poate aparea oricind pe vale. Primavara vine la Cabana Caraiman si cotrobaie flaminda prin magazie. Trec foarte atent pe la bifurcatia cu drumul ce duce in Valea Spumoasa la Refugiul Salvamont. Merg cu inima cit un purice asteptind ca sa inceapa din nou ciinele sa latre. E liniste. Pe poteca sint fel si fel de oameni. O familie cu copii de clasa I-a. Un grup din Galati format din doi baieti cu doua fete si o tinta unica: Crucea de pe Caraiman. Alpinisti fugind spre tintele lor nestiute. La prima trecere a vaii familia vrea sa ia apa in sticla pentru mai tirziu. Cineva ii atentioneaza ca e riscant sa bea din apa pentru ca tocmai cu un an in urma a facut aceasi greseala si a zacut trei zile in spital. Una din galacence arata mai mult moarta decit vie, semn ca excursia ei se incheie aici. O luam din loc. La trecerea expusa de linga stilpul de telecabina, cineva trece fara sa se tina de cablu, descult, vorbind tare la telefonul mobil. "Mai tata, ti-ai uitat bocancii la popas!" "I-am dat jos, ca ma stringeau!" raspunse el impasibil, asa ca nu mai insist. Dumnezeu si-a luat demult mina de pe Valea Jepilor Mici, asa ca pe ea circula tot felul de nebuni. Ajungem la placa comemorativa cu cei doi studenti cazuti in prapastii. Lumea este epuizata deja. De ce stati tinereilor? Ati obosit? La urcare trebuie sa folosesti tot ce poti, inclusiv burta! Acum intelegeti de ce am eu burtoiul asa de mare?" Risete generale. Intru pe cablu urmat de cei doi pusti. Morti, copti parintii ii urmeaza sa nu le pateasca puii ceva. Ma opresc sa-mi9 trag sufletul, in timp ce familia se aseaza din nou pe jos, mult in stinga mea. Un uruit infundat se aude mai sus de noi. Apare o capra neagra care vine violent inspre mine. "Ce placaj ca la rugby o sa-mi faca asta!" gindi eu. Dar ea isi schimba brusc traiectoria si topai cobornd mai jos pe linga cablu. Se opri citeva clipe in ochii mirati ai celor ce stationau mai jos, apoi disparu in hauri. Cum eu arat mai degraba ca un tap montan nu m-am mai mirat de aceasta aparitie inopinata. Trebuia doar ca turma sa fie completa, nu? Ma ridic instantaneu si fug pe poteca in sus. Citiva bolovani bubuie infricosetor pe locul unde tocmai statusem. Am scapat! Ma indrept spre cabana, dar nu ajung primul. Fata, lasata in urma cu citeva ore ne despaseste pe toti si ajungind sus cade sleita in iarba primitoare. Cei din urma vor fi cei din 'tii! Stau o ora la Cabana Caraiman. Lume multa. Narcis si Cristina alearga in toate directiile sa-si satisfaca clientii. E ca pe vremea lui Ceasca: turistii stau la coada sa ocupe un loc la masa. La un moment dat, cistigatoarea din Galati se aproprie de mine zicind: Domnule salvamontist, nu ne duceti si pe noi la Sinaia? Sint frinta de oboseala si nu mai avem bani!" O privi uimit. Eu salvamontist? Mai degraba arat ca Sfintul Petru stind in poarta Raiului. Bine, va duc. Coborim in stinga, urcam usor, traversam apa si pornim iar in urcus. De sus orasul se vede ca o carte postala. De pe Caraiman, monumentul strajuieste cu crucifixul sau urias deasuopra oamenilor. "Vedeti stinca aia ca o momiie si cu gaura in ea? Aceea este Fereastra Portitei...Si totusi, eu nu sint de la Salvamont!"