Siriu-Lacul Vulturilor, TR, 5 oct2013:culori toamna/iarna

de citeva weekenduri am tot cochetat cu propunerea lacul Vulturilor, am tot adunat informatii, de pe net, de la cine mai stie, am fost si in recunoastere acum vreo luna cu o prietena (cind am incercat o scurta incursiune pe varianta BR valea Neagra, dar am ajuns si tirziu si a venit o ploaie mare si am preferat sa ne intoarcem).

Iata ca de data asta chiar am ajuns acolo, si hotarirea noastra a fost rasplatita din plin de o tura frumoasa, nici grea, nici usoara, destula aventura (cam prea multa!) auto, si ne-am incadrat si la "o zi lunga", cum am si calculat.
Initial am vrut sa merg cel putin cu prietena mea Vali, cu care fusesem in recunoastere data trecuta, dar desigur era bine sa fim mai multe/i in creierii muntilor, unde nu ma asteptam sa intilnesc toata ziua cine stie cit popor.
Probabil ca "picatura chinezeasca" si-a facut oarecum efectul, asa ca am mai avut 2 candidate, care nu s-au speriat de aventura propusa si nici de sculatul cam devreme, obligatoriu. Am incercat sa plecam din Bucuresti la ora 6 (n-ar fi chiar asa de groaznic, daca comparam cu mersul la 3001, pina la urma!) desi asta pentru mine si Vali a fost plecare la 5.20-5.25, la 5.45-5.50 o culegeam pe Jeni de la Eroilor, la 5.50-5.55 era programata Ilinca la OMV Gara de Nord.(din pacate Florin s-a retras in ultimul moment, fiind nevoit sa ramina in Bucuresti simbata aceasta)

Drumul il vazusem cind cu excursia recenta la lacul Siriu, vineri mi-am pus cauciucurile de iarna, facusem ceva explorare pe imaginile satelit de la google, un coleg imi spusese ca as putea sa ajung pe forestierul "cu pricina" pina spre catunul Gura Milei, si sa las masina "dupa pod", aveam o informatie ca forestierul pina acolo este cam 12.5km si incepe undeva "industrial" la km 78 din DN10, in rest... vazind si facind.
Si am plecat, cu niste bilbiieli de neatentie prin Bucuresti -am ratat iesirea pe linga Podul Grant spre Turda... nici eu nu stiu cum!! sa nu mai zicem alte aventuri Stiu fetele din echipa, nu ma mai laud si pe aici cu momentele comice de dimineata.
Am nimerit totusi DN1, si chiar si centura nord a Ploiestiului si Valenii de Munte, de unde spre Drajna si Cislau am traversat dealurile si am ajuns in DN10 in ritmul sperat. Foarte frig simbata dimineata!
Am admirat leii tiganesti din Calvini si nu am avut probleme din cauza traficului "prea intens".
Apoi am asteptat km 78, dar... era o informatie gresita, nici nu corespundea cu ce vazusem eu pe satelit, ca km78 este deja mai incolo, trecusem de gaterul care este de fapt reperul, si care este dupa Lunca Priporului, in comuna Siriu- satul Coltu Pietrii(!)
Nu am pierdut prea mult timp cu lamurirea acestui aspect, am intrebat si noi localnicii si un sofer la gater la intoarcere, care s-a cam uitat la matiz si nu era sigur ca vom putea trece, dar nici nu ne-a descurajat foarte tare. Ne-am zis ca mergem cit putem, asta e, avem si picioare desi am fi preferat sa ajungem mai repede ca sa ne putem face tura ca lumea.
Drumul este RAU, poate mai rau decit orice am facut pina acum cu matizel, desi are experiente dure la activ. Problemele si sleauri cu bolovani mari, aparenti, am avut citeva socuri de luat, desi am negociat cit se poate de bine inlantuirea de obstacole- destule, separate insa de zone destul de lungi de drum acceptabil. Obstacolele sint presarate de-a lungul traseului cu concentrare mai mare in zonele de activitate umana. Erau balti adinci in care am fost "amfibii" cu teama, neavind de ales, zone de catarare pe bolovani, traversari printre si peste combinatii de balti, noroaie si bolovani, noroaie in care speram sa nu raminem lipiti. Va dau aceste detalii, ca sa stiti la ce va bagati, daca va tenteaza sa repetati aventura noastra. Si va reamintesc, matizul este "masina de teren", are si avantajul ca e ingust si garda e destul de inalta.
Am intilnit o caruta cu culegatori, zone de drum de exploatare forestiera, am vazut si citiva oameni, chiar si la Gura Milei, unde au aparut "de niciunde" 2 oameni si un cal.
Era soare si culori frumoase, si am pornit cu curaj pe forestierul marcat din loc in loc cu TR.
Intelesesem de la un coleg care a urcat recent pe acolo cu un 4x4, ca forestierul "de dupa pod" care urca pe valea Milei este de cam 7km, dupa care continuarea este tot mai abrupta, dar ca de acolo intr-o ora iesi la gol, spre lac. La inceput drumul era mai abrupt, dar nu foarte rau, cu exceptia unor locuri unde era FOARTE RAU! la urcare, era inca inghetat, la coborire noroiul/unde era mare/ era insa o problema de traversat.
Apoi a urmat o bucata de drum mai lat, care treptat a devenit poteca si a trecut tot felul de fire de apa, pina sus, devenind din ce in ce mai abrupt. Poate senzatia era accentuata si de intrarea in iarna, zapada din ce in ce mai mare, uda si alunecoasa, frunze. dar era lumina frumoasa, soare chiar si in padure, in partea superioara chiar asteptam sa iesim din padure - cadea zapada din copaci. Traversarile cu zapada moale nu erau toate chiar foarte simple (nici prea grele!), dar ne dadeau un plus de adrenalina. Si da, sint de acord cu cei care au scris ca drumul nu este de iarna!(adica cu zapada mare, pantele chiar devin PREA mari, chiar si in padure). La un moment dat tot serpentinind greu spre sus, am atins o margine de padure, si desi vazusem mai sus serpentina inapoi (a se intelege ca am vazut un semn de marcaj pe un copac, pe panta, mai sus, nu se vedea DRUM!), am preferat sa ies dincolo de liziera, si sa urcam pe linga ea, pe un fel de coama. Am gasit si acolo vreo 2 marcaje si o urma de potecuta, era vizibilitate dar totul era alb, si am mers si prin tufe si braduti acoperiti de zapada - speram sa ne prindem sus pe unde ar trebui sa urcam spre lac! Ma asteptam la drumuri de pasune, si sa le pot ghici sub zapada pe alocuri cu crusta inghetata, pe alocuri viscolita.
Am reusit sa ne orientam bine desi eram pentru prima oara pe acolo si nu aveam repere. Am zarit de la distanta un unic stilp (declarat de noi de marcaj!) S-a dovedit a fi o adevarata opera de arta moderna!(dati un zoom pe centrul pozei care imortalizeaza ce am vazut noi cind am iesit la gol, sus, sub culmea Maliia - acolo e, si... in stinga lui, in depresiune, este lacul) Stilpi nu prea exista in zona, marcajele sint pe pietre!(si pietrele erau ... cam acoperite)
La ora 1 am fost sus la stilp, mai cu zapada inghetata, mai facind gauri
De acolo am vazut lacul si casa de vinatoare, sub noi. Pe Vali am lasat-o in curtea casei de vinatoare la soare, noi am pornit sa cautam marcajul PR spre Poarta Vinturilor, si l-am gasit pe parea cealalta a curtii. Stiam ca pe acolo vin manelistii cu masinile de teren, deci ca vom urma un drum mai lat, ascuns mai mult sau mai putin sub zapada. Cica 1/2h pina la Saua Poarta Vinturilor- se urca un pic, se trece spre a doua microdepresiune cu "Lacul sec" si o zona mlastinoasa, cu capcane de luat apa la galosi (vreo 2 ochiuri de apa erau la vedere!) Dupa ce urmeaza un cerc larg spre stinga, drumul ajunge in Poarta Vinturilor (Ilinca m-a intrebat si de unde o sa stim ca am ajuns? pai, e o troita, intersectie de marcaje, am zis eu...), sa foarte larga situata intre virful Siriu (Bocirnea, dupa vechiul meu ghid MN13 pre-baraj) si Maliia (care este virful/respectiv culmea situata deasupra lacului Vulturilor si l-am avut tot timpul in stinga noastra)
Am mers "amestecat", mai pe linga drum, mai pe smocuri de iarba, mai faceam gauri mari in zapada mare...
Ceva nori ne-au impiedicat sa vedem "TOT" ce s-ar fi putut vedea, conform cartii, dar noi zicem ca am identificat corect incotro era Ciucasul si care ar fi vf Penteleu.
La troita am gasit si stilpul de marcaj darimat si cam... inutil asa distrus, si niste urme proaspete de bocanc, venise cineva pe BR si se intorsese inapoi, am dedus noi.
Nu aveam prea mult timp la dispozitie, asa ca nu ne-a tras ata sa urcam vreun virf (Siriu, 1657m sau Maliia, 1657m), mai ales ca zapada nu era foarte prietenoasa si ne-am fi chinuit destul. Vroiam sa coborim cit se poate pe lumina la DN10. Am cautat din ochi Coltii Magaretii, cica la E de Lacul Sec... nu m-am prins care ar fi, am vazut ceva stinci dar nu ne-au convins ca aia sint.
Ne-am intors la casa de vinatoare, am mincat la soare (banca se uscase si era foarte placut!), am facut plaja... un pic, ca la 9 minute dupa 3 am dat plecarea, cu mine "e disciplina de fier"! :mrgreen:
La coborire vroiau fetele sa culeaga si ciuperci mai mult sau mai putin congelate, frumusete de hribi, riscovi, si altele... Jeni si-a depasit capacitatea de sacosa, Ilinca a decis sa adune si ea "pentru fete" o punga mare, eu si Vali in final am luat fiecare cite una bucata hrib de caciula (al meu sigur avea 1 kg cel putin, ca mi-a rupt pungulita in care o caram! a umplut un wok MARE, cind l-am pus la pregatit).
La coborire aluneca destul de rau, eu una am luat o trinta, de mi-am dat una peste bot cu batul
Inainte de ora 5 am fost la masina, mi-am scos bocancii umezi si am devorat in 4 paharul de 0.5l de compot de ananas light "traditional", evident carat pe sus, desi de la inceput se stie ca va fi mincat abia la intoarcere si ar fi putut ramine fara probleme in masina.
Drumul inapoi a fost greut, am avut si parte de un soc pe care nu l-am putut evita, desi m-am straduit si am valorificat experienta de la urcare, la un moment dat a trebuit sa coboare Ili sa dea o buturuga din drum.
S-a intunecat pe DN10, am vazut si citeva "probleme" pe care le-am evitat cu prudenta si cu ajutorului copilotului vigilent, carute nesemnalizate etc, iar pe DN1A doua accidente - si asta pe o distanta mica, intre Valeni si Ploiesti. Pe la 10 si un pic a inceput debarcarea echipei, dupa o alta "aventura " de pod Grant (ieri a fost ceva cu podul ala, desi il stiu pe de rost!!!), unde am ratat iar pe unde vroiam sa cobor. :lol: (linkul la tot albumul este in Cronica saptaminala)